Pe 15 mai 2017 îmi făcusem o promisiunea că oricât de grele ar părea unele zile, săptămâni sau luni, în fiecare seară, înainte să pun capul pe pernă, să scriu cel puțin un lucru pentru care sunt recunoscătoare. Nu mai făcusem de prea mult timp ceva atât de important și pentru o perioadă atât de lungă. Aveam însă nevoie să reînvăț să văd și partea bună a lucrurilor și să caut lecții acolo unde înainte căutam vinovați.

100 de zile mai târziu eram alt om. De fapt, nu e adevărat, eram tot eu, dar mai senină, mai împăcată, mai liniștită și mai pregătită să fac niște schimbări majore în viața mea. Am continuat exercițiul și am ajuns la 220 de zile consecutiv. 220 de zile în care mi-am făcut promisiunea să îmi iau 2 minute să îmi scriu motivele de recunoștință. 220 de zile în care m-am ținut de promisiune. 220 de promisiuni respectate care mi-au crescut stima de sine într-un fel pe care nu îl bănuiam.

Pentru runda a 2-a de 100 de zile mi-am dorit să invit și alte persoane să încerce exercițiul

De acum aveam dovezi că funcționează. De ce să țin asta doar pentru mine? În plus, știam câteva persoane cărora pe cont propriu le-a fost greu să se țină de exercițiu și care l-au abandonat pe parcurs, învinovățindu-se pentru asta. Decizia de a lansa provocarea pe grupul de Facebook pe care-l creasem a fost simplă. Am dat startul la început de ianuarie 2019. Ce m-a luat însă prin surprindere a fost numărul mare de participante și feedback-ul lor după prima săptămână.

Nu prea am cum să pun în cuvinte energia care s-a creat pe grup. În fiecare seară, la aceeași oră, oamenii începeau să scrie, să citească motivele de recunoștință ale altora, să se bucure pentru reușitele celorlați și să se motiveze reciproc. Nu cred că a fost zi cu mai puțin de 30 de comentarii. A fost sen-za-ți-o-nal! În 100 de zile s-au strâns peste 6000 de motive de recunoștință.

”Sunt recunoscătoare că am putut participa la acest exercițiu, pentru că așa mi-am demonstrat mie că am zilnic momente de bucurie, deși poate nu pare la prima vedere. Sunt recunoscătoare că sunt aici și acum, pentru că acum doi ani eram foarte jos și nu vedeam lumina. Acum știu că pot și că am pentru cine sa merg mai departe.” (Ionela)

***

”Cu ajutorul acestui minunat exercițiu început cu tine,om minunat, am reușit să mă bucur de lucrurile cele mai simple, să disec orice moment, fie el și negativ, văzând partea buna, să stau focusată 100 de zile (record!), să cunosc oameni noi și sa îmi descopăr calități, defecte și să îmi cunosc de asemenea frici și limite pe care le-am depășit cu ușurință.. Da, da voi continua exercițiul începând de luni. Mulțumesc din suflet!” (Oana)

***

”Pe mine acest exercițiu m-a ajutat să trec printr-o perioadă mai grea, provocându-mă să văd partea plină, însorită, colorată a vieții, mulțumesc!” (Simona)

***

”Pe mine m-a ajutat mult acest exercițiu să mă analizez mai mult pe mine și ceea ce mi se întâmplă într-o zi. Ce s-a întâmplat azi deosebit, cum m-am simțit, ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut. Și faptul că încerci să scoți la suprafață tot ceea ce a fost bun, frumos, te schimbă și vezi totul într-o lumină mai bună.” (Alina)

***

”Începusem timid exercițiul în primele zile ale anului, însă nu am reușit să fiu constantă. O dată cu inițiativa ta, Cristina, mi-am zis că nu este întâmplător ceea ce se întâmplă, că mai am o șansă și merită să încerc din nou. M-a ajutat în multe privințe exercițiul, însă cel mai mult “m-a pus la treabă” pentru mine, m-a “obligat” să fac ceva doar pentru mine, să îmi îndrept atenția și spre persoana mea, să îmi fac timp și pentru mine și pentru ceva important mie, să îmi amintesc și de mine și ziua care a trecut și pentru mine! E complicat de explicat, însă e limpede că mi-a prins bine. Am deschis din nou un jurnal și voi încerca să mai număr încă o dată până la 100, din nou singură! Cu mulțumiri, salutări și urări de bine tuturor, începând cu Cristina!” (Ștefania)

***

”Mi-a fost foarte util exercițiul! Am încept să accept mai ușor că sunt zile în care fac muuulte, zile în care fac mai puține, însă am învățat să le văd, să fiu conștientă de ele. Am avut o perioadă foarte provocatoare, am căutat răspunsuri și le-am cam găsit. În mine! Acum mă simt pregătită pentru orice aș primi, căci am văzut cum să fiu recunoscătoare, am un pic de exercițiu!” (Alisa)

***

”A fost foarte benefic pentru mine să fac acest exercițiu aici, împreună cu voi, să conștientizez că am zilnic motive de recunoștință, indiferent ce fel de zi ar fi. E important ca la sfârșitul zilei să ne alocăm puțin timp pentru a reflecta asupra zilei ce-a trecut și așa, vom găsi destule motive de recunoștință. Eu reușesc, în sfârșit, să fac asta, grație acestui exercițiu, iar pentru asta vă sunt tare recunoscătoare.” (Mioara)

***

Pentru runda a 3-a te invit și pe tine!

Vreau să retrăiesc nebunia asta frumoasă și pentru că am nevoie, dar și pentru că știu cât de mult se schimbă felul în care privim lucrurile după un astfel de demers. Și ce moment mai bun pentru a relua exercițiul decât începutul toamnei?

Pe 21 septembrie începem o nouă provocare de 100 de zile pe grupul Părinte conștient. Asta înseamnă că vom încheia anul cu un nou obicei extrem de valoros și că vom păși mai conștienți și mai recunoscători în 202o. Abia aștept să simt din nou energia care se creează acolo și susținerea pe care ne-o oferim reciproc!

Vii și tu?

 
 
Citește și:

Exercițiu de recunoștință pentru copii

Exercițiu de recunoștință

100 de zile de recunoștință

Concluziile mele după 100 de zile de recunoștință
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.