Excursiile facute in vacanta din Provence au fost un bun prilej ca Alex sa ne arate inca o data cat de simplu e sa gasesti bucurii in lucrurile mici.

Experienta de parinti ne-a facut infinit mai bogati. Eu cred ca exista atata intelepciune in copii cat sa ne mai traga si pe noi de maneca din cand in cand.

Nici nu stiu la a cata lectie am ajuns deja, stiu insa ca in ultimii 4 ani am invatat de la el despre iubire, admiratie, rabdare, iertare, emotii, curaj, despre descoperiri, intelegere si acceptare.

Avem multe de invatat de la copii si, din dorinta de a afla si de la alti adulti ce lectii au primit la randul lor, dar si in semn de multumire si admiratie pentru puii de om atat de isteti, am cules de la cititorii paginii cateva din cele mai neasteptate lectii primite.

“Nu stiu daca este un lucru surprinzator pe care l-am invatat de la copii, dar este ceva ce acestia mi-au demonstrat: faptul ca discriminarea se invata. Fac de ceva timp voluntariat la un centru de socioterapie pentru persoane cu handicap mental si am participat la multe evenimente speciale sau actiuni de zi cu zi la care erau prezenti si copii, ai angajatilor, ai prietenilor asociatiei sau rude ale beneficiarilor. Nici unul din acesti copii nu a jignit, nu a evitat sau respins vreunul dintre beneficiari vreodata. Am realizat ce urmari poate avea in viata unui copil o replica de genul „Nu te duce la el, mama! Este o persoana cu probleme si nu e bine sa stai in preajma lui.”, oricat de binevoitoare s-ar dori aceasta. La unul dintre evenimente l-am luat si pe fratele meu. Chiar iarna ce a trecut. Abia împlinise 11 ani. Abia dupa ce s-a terminat si am plecat, discutand cu el in drum spre casa am inteles cat bine i-a facut faptul ca a cunoscut acele persoane. Am continuat discutia si acasa, unde am notat cateva din raspunsurile lui pentru a le putea mentiona intr-un articol, despre cum a fost prima lui vizita acolo, in revista asociatiei. La intrebarea „Ce te-a impresionat cel mai tare?” el a raspuns „ Inainte sa ii vad pe tineri am crezut ca ei sunt tristi pentru ca sunt bolnavi. Dar m-a impresionat cat de fericiti erau. Credeam ca oamenii o sa se comporte cu ei ca si cu niste oameni bolnavi, ca la spital, dar toata lumea ii trata normal si toti se distrau!”. M-a uimit impactul pe care l-a avut asupra lui respectiva vizita.” (Ruxandra Jubleanu)

“Bucuria. Bebele meu are doar 1 an si aproape 3 luni. Felul in care se bucura de orice ma copleseste. Parca toate relele dispar cand apare zambetul lui :)” (Andra Borzas)

“Ce am invatat eu de la cei mici ai mei e ca au o extraordinara capacitate de a ierta… Deseori vin obosita, satula de atatia copii (pacientii mei sunt in mare proportie copii), iar cand ajung acasa nu mai am rabdarea necesara sa ma joc si cu ei. Ma maimutaresc in fel si chip acolo pentru copiii de la cabinet sa deschida gurita… :).  Acasa, cand ma vad vin fuguta. Desi de multe ori le spun “Lasati-ma 10 minute” ei ma iarta. Am gasit zilele trecute un desen pe care l-a facut Alessia in urma cu cateva zile. Mi-a explicat fiecare cine e in acel desen. “Cand ai avut timp sa desenezi?” am intrebat-o. “E facut mai demult.” mi-a raspuns. “Dar tu nu l-ai vazut pentru ca ai fost prea ocupata. Dar nu-i nimic, eu te-am iertat. Uite iti place?” “(Simona Benghe)

“Pitica mea mi-a zis odata: “Mami, poti sa te grabesti mai incet?” Si asta m-a facut sa petrec altfel putinul timp pe care il am cu ea… Sa ma dedic doar ei macar pentru cateva minute (ore in situatii mai fericite) pe zi.” (Andreea Istrate)

“Ploua torential. Stateam pe canapea, pitita sub patura, cu geamul deschis. Vocea unui baietel de vreo 5 ani se aude, cu un entuziasm pe care nu-l mai auzisem de multa vreme: “Wooow, wooow! E grozav cand ploua!” M-a pus pe ganduri. (Roxana Cojocaru)

“Din dorinta de a o incuraja, dragul meu sot ii spunea unei verisoare pitice “Bravo, bravo!” in timp ce desena, pana cand a venit si replica “Nu imi mai spune “Bravo”! Tu crezi ca eu nu stiu ca am facut bine?” Sooo, there you go. Asa ne-am primit noi lectia! (Mihaela Jitarasu Pascu)

“Fetita mea ma invata zi de zi sa vad detalii mici si frumoase in orice imprejurare, pe care eu nu le vad deodata cu ea. 🙂 Merci pentru aceasta intrebare placuta!” (Nina Timofti)

Le multumesc celor care mi-au trimis povestile lor si m-au ajutat astfel sa adun la un loc multe exemple de admirat.

Mi-ar placea sa adaugati si voi lucrurile pe care le-ati invatat de la copii mai jos, in comentarii si va invit sa dati mai departe articolul, sa le multumim copiilor pentru lectiile valoroase pe care ni le “predau”.

 
Foto: Andreea Mitran
 
 
Citește și:

Parentingul blând nu e un moft. Ar trebui să fie norma!

Parentingul e despre noi ca părinți, nu despre copiii noștri

Tu ce vezi când te uiți la copilul tău?

Când începi să cauți în tine găsești și bune și mai puțin bune
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.