Stați pe malul unui lac, aruncați pietre în apă și vă uitați la cercurile concentrice care se formează pe suprafața apei, cresc și tot cresc. Ripple effect le-ar spune englezul. V-ați gândit vreodată că fiecare dintre noi produce astfel de valuri? Că energia noastră, comportamentele și emoțiile îi influențează și pe alții?

Acasă, copiii se bălăcesc fix în undele astea pe care noi le facem în jurul nostru. Ei ne pot citi energetic din prima. Mi s-a întâmplat și cu Alex, dar și acum cu Sara să fiu tristă, dar să încerc să nu arăt asta, să zâmbesc ca și cum totul ar fi în regulă, iar ei sa vină să mă îmbrățișeze, să se lipească de mine sau să mă mângâie. Ultima dată a fost chiar azi. Înțeleg că până la 12 ani emisfera dreaptă a creierului copiilor este mai activă și asta le facilitează să ”ne simtă”. Copiii se sincronizează cu noi. Asta înseamnă că dacă noi suntem bine și avem o energie limpede vom reuși să ne înțelegem cu ei, dar și că atunci când ei fac lucruri ciudate și nu ne ascultă, nu ar strica să ne uităm puțin către noi.

În tonul ăsta a început ”Dialogul transformării”, un eveniment cu Oana Moraru, fondatoarea școlii private Helikon și creatoarea platformei Vocea Părinților. Mă bucur că am reușit, în sfârșit, să scriu despre asta. Ca la orice conferință unde ea este speaker, am notat o mulțime de idei interesantepe care vi le las și vouă, mai jos.

Copiii trăiesc în prezent

Spre deosebire de noi, care suntem cu un ochi la trecut și cu unul la viitor, copiii trăiesc în prezent și de aici apar, evident, tot felul de ciocniri între noi și ei. Copiii trăiesc acum și aici. Noi suntem fizic prezenți undeva, dar psihic, cu mintea, suntem în multe alte părți. Când reușim să oprim gândurile și doar să stăm lângă ei, se creează un spațiu în care sincronizarea se poate întâmpla. Dacă stăm lângă ei, dar cu ochii pe telefoane, putem fi siguri că în câteva minute vor începe să se agite și să facă prostii. Ei trebuie să simtă că suntem acolo cu ei. De ce să îi grăbim, să le luăm prezentul, să îi tragem spre viitor și să îi îngreunăm cu tot felul de obligații?

Copiii noștri nu sunt niște proiecte

Am crescut cu mesaje că totul trebuie să fie tot mai bun, mai mult. Copiii noștri se nasc suficienți și minunați. Apoi ne trezim că îi comparăm cu copiii vecinilor: câte cuvinte spun, câți centimetri au, cum dorm, cum mănâncă, parcă ar fi niște proiecte care trebuie optimizate. Ne întrebăm ce e greșit sau cum să facem să fie bine. 

Dacă noi suntem timizi sau tăcuți ne întrebăm cum să îi facem pe copii să fie altfel. De ce vrem să fie diferiți? De ce ne proiectăm fricile asupra lor? Ei nu sunt proiecte. Sunt oameni cu energii frumoase.

Atragem oameni cu răni similare cu ale noastre și simțim că ne înțeleg, că ne pansează rănile. Dar nu ne putem vindeca prin altcineva, mai ales când acel cineva are răni ca ale noastre.

Unde ne punem atenția pe copiii noștri?

Când reușim să ne oprim gândurile, putem prinde spațiul valoros dintre ele. Detașarea de gândurile astea ne ajută și să ne detașăm de rolul de părinte. Să presupunem că copilul are un tantrum. Acceptarea și iubirea necondiționată sunt atunci când îi putem conține emoțiile și îi putem asculta plânsul. Când îl întrebăm ”Ce e cu tine?” sau ”De ce plângi?” e despre noi și senzația noastră de neputință.

Copiii care sunt văzuți sau surprinși când fac bine, fac mai puțin rău.

Știți imaginile acelea 2 în 1 în care trebuie să spunem repede ce vedem? Ați observat că după ce reușim să vedem una din cele 2 posibilități ascunse în imagine parcă tot numai pe aia o vedem, ca și cum ne-am fi blocat pe ea? Fix așa și cu copiii noștri. Pe ce ne punem atenția pe ei tot aia vom vedea. Când ne concentrăm mereu pe faptul că minte sau că face rele, tot asta vom vedea. E foarte ușor să îi prindem pe copii când sunt ”răi”. Oricine poate face asta. Dar îi prindem și când sunt buni? Trebuie să îi ajutăm să se vadă când sunt bine, să le validăm gândirea și efortul. Copiii care sunt văzuți sau surprinși când fac bine, fac mai puțin rău.

Sunt cazuri în care trebuie să oglindim emoțiile copilului, dar asta nu înseamnă să și intrăm în starea lui. Nu coborâm în vibrația lor energetică, ci îi ascultăm, le arătăm că îi înțelegem și încercăm să îi ridicăm din energia lor joasă. E foarte posibil ca atunci când ne lăsăm totuși atrași în starea lor să o facem pentru că nu reușim să ne încărcăm energetic din viața noastră. Ori starea noastră se simte dincolo de cuvintele pe care le spunem.  Copiii știu simt dacă suntem ”pe bune”, dacă suntem fermi și convinși când impunem o anumită limită, dacă suntem relaxați, nervoși sau fără chef. 

Copiii ascultători și cuminți au părinți ”neserioși”

Atunci când vedem lumea prin ochii lor, se produce conectarea adevărată. Ați văzut vreodată bucuria unui copil când adultul cade teatral în capcanele pe care el le-a gândit? Sau cum atunci când le dăm roluri, când intrăm într-o poveste ei reușesc să ducă la bun sfârșit tot felul de sarcini? Am trăit asta pe pielea mea cu Alex și Sara, dar și atunci când am fost la Alex la grădiniță să fac cu ei o activitate de echipă în primăvară. De fapt, în acest ultim caz asta a fost strategia salvatoare: să le intru în joc.

Copiii învață prin joc și joacă, prin povești, prin roluri. Ăsta este limbajul pe care ei îl înțeleg cel mai bine. Nu vă zic nimic nou, așa-i? Opoziționismul copiilor vine din lipsa noastră de chef de joacă. Gândiți-vă puțin la asta. Pot spune din experiență că lucrurile serioase puse într-un context de joc și/sau poveste vor fi asimilate mai ușor de copii decât dacă ne-am chinui să le explicăm în varianta clasică. 

Credeți în copiii voștri până în ultimul moment. Dacă avem mintea deschisă putem vedea toate lecțiile pe care ei ni le pot preda. Și nu uitați: prindeți-i când fac bine, spuneți-le că sunt buni și că aveți încredere în ei.

 
Voi reveni și cu informațiile din partea a doua a evenimentului, despre cum creștem odată cu copiii noștri.
 
Sursa foto: Shutterstock
 
 
Citește și:

Comportamentul ”urât” al copilului e un strigăt de ajutor. Să-l ascultăm!

Copiii au nevoie de adulți care să nu renunțe la ei

Hârjoneala și beneficiile ei
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.