Se întâmplă uneori ca unu și cu unu să facă patru, nu doi și pentru noi tocmai s-au împlinit azi 2 ani de când trăim în ecuația asta. Pentru mine asta e o călătorie nouă și fascinantă. Așa cum am savurat fiecare experiență de mamă de băiat, așa mă fascinează noua mea călătorie prin lume ca mamă de fată. Habar nu am de unde știe Sara să pipăie materialele în magazine pentru că nu am prea fost cu ea prin magazine. Habar nu aveam că o mică ”berbeacă” poate fi atât de hotărâtă să se îmbrace cu un anumit lucru sau că poate refuza cu atâta vehemență să poarte o pălărie. Nici că poate fi atât de certată cu pieptănatul și codițele de orice fel. Mă întreb cum va arăta viața cu o domnișoară ca Sara.
Cu fiecare mângâiere ne arată că e delicată, grijulie și că are multă iubire de dat.
Cu fiecare ”Mami!” strigat și de 15 ori dacă trebuie până las ceea ce fac și mă uit la ea îmi arată că e importantă și că vrea să fie văzută.
Cu fiecare ”Iaia!” (așa își spune ea numele) îmi arată că este capabilă să facă atât de multe lucruri singură.
Cu fiecare pupic neașteptat și îmbrățișare spontană mă învață că sunt bună și că merit iubire.
Sunt recunoscătoare că fetița atomică și-a găsit timp în programul atâtor oameni azi și vă mulțumesc în numele ei pentru toate urările frumoase. Woolly, Sara e nedespărțită pe noua ei păpușă croșetată, pe care a botezat-o tot Sara. 🙂
Mă întreba ieri cineva cum vom sărbători. Ne-am bucurat ieri după-amiază de Sara cu o parte din familie, iar azi am fost în mare parte doar noi 4. Nu am simțit nevoia de tămbălău, de bani aruncați pe nu știu ce petrecere de care nu își va aduce aminte și nici de ieșit din casă. În loc de agitație am ales o nepetrecere minunată, cu câteva baloane cu heliu, cu tortul nostru preferat și fără kilograme de pastă de zahăr și figurine din povești, dar cu mult timp împreună. Am pupat, am îmbrățișat, am alinat dureri, am șters lacrimi, am stârnit râs, am făcut poze, am creat amintiri, ne-am jucat, ne-am hârjonit și am fost.
Îmi dau seama în timp ce scriu că anul ăsta e unul important pentru noi. Nu e doar despre cele peste 700 de zile de când suntem părinții a doi copii, e și despre transformări mari, decizii importante, noi începuturi, despre renașterea la 35 de ani (despre care o să vă povestesc peste fix 2 săptămâni, de Paști), dar și despre 10 ani de căsătorie. Cât mai multe nepetreceri ca cea a Sarei îmi doresc, cu o mână de oameni dragi alături, cu bucurie, cu suflete pline de bine și amintiri care să țină o viață.
Foto titlu: Andreea Mitran
Citește și:
Scrisoare către al doilea copil
Nu ești primul meu copil, dar ești ultimul. Și asta e ceva la fel de special.
Cum e să fii mamă pentru a doua oară
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
15 Comments
Să fiți sănătoși și să vă bucurați unii de ceilalți! Tortul arata într-un mare fel
Mulțumim! A fost într-un mare fel. După design, cel mai mult apreciez cantitatea mică de zahăr pe care o conține. 🙂
Lasă că e bine să economisiți buget pentru când o vrea aniversări pe la Fratelli. Adică, pentru la anul așa 😛
Pfff, la asta nu m-am gândit! :)))
CEle mai frumoase si calde petreceri sunt cele in familie. Noi numai asa am avut si iata ca suntem bine. Tot zece ani de casnicie facem si noi anul asta :). Imi doresc sa marcam cumva acest moment dar sa vedem ce ne iese.
Sa fiti sanatosi si sa aveti putere pentru calatoria in patru si de acum incolo!
Nici de aniversarea de 10 ani nu cred că facem altceva decât să fim toți 4. :))
Doamneee cat de mult o regăsesc si pe fetita mea in cuvintele tale!!!
La multi ani cu multă sanatate si iubire!
Si noi avem aniversarea tot de 2 ani, exact pe 1 Aprilie, cu familie si câțiva copii
Mulțumim! La mulți ani și timp frumos împreună! 🙂
Multi ani inainte, cu sanatate si bucurii!!
Mulțumim mult! :*
La multi ani Sara, sa fii sanatoasa, vesela, iubita si norocoasa!
Exact asa o descriam si eu pe fiica mea, acum 12 ani( acu are 14).
Atat de categorica la alegerea hainelor( a refuzat blugii pana la 12 ani, singurii pantaloni acceptati erau cei sport, din bumbac, elastici), cat si la pieptanat si autonomie( la 3 ani jumatate isi facea singura sireturile, cateodata dura si 20 de minute…inca imi aduc aminte de diminetile nebune unde incercam sa-i respect autonomia , dar intarziam invariabil la serviciu).
Trebuia sa o las pe ea sa probeze si sa decida pentru fiecare haina, cand spunea ” nu” puteai fi sigur ca nu o va imbraca vreodata.Chestia asta o are si acum, noroc ca stie ce vrea si cand cumpar stiu sigur ca nu va umple dulapul de pomana.
De 3 ani jumatate sunt si mamica de baieti, nu pot spune ca e vreo diferenta notabila datorata sexului copilului, sunt foaaarte activi toti 3, am incercat sa le canalizez energia in sport( din cauza asta energia mea se consuma facand pe taxiul :).
Ideea cu party in familie cand sunt micuti e foarte sanatoasa, si pentru parinti si pentru copii.
Sanatate si numai bine,
Denisa
Daaa, așa și Sara învață de la Alex să se joace cu mașini, să se cocoațe peste tot, să zică tot felul de cuvinte mai puțin elegante. :))) Nu e delicată și finuță tot timpul, dar tot e simpatică. La vârsta de 14 ani nu îndrăznesc să mă gândesc încă! 🙂
E fain si la 14, tot copil e( a mea cel putin ), frumos , cuminte, responsabil,cu o usoara tendinta de exagerare negativa a ceea ce spui tu sau profesorii, ma vad pe mine cand ma uit la ea( eu stiam tot, ceilalti nu pricepeau ca eu stiam tot).
Este fix ca la 2 ani, amuzant daca razi si exasperant daca nu ai puterea sa razi.
Laaa muulti ani, Sara!
“Am pupat, am îmbrățișat, am alinat dureri, am șters lacrimi, am stârnit râs, am făcut poze, am creat amintiri, ne-am jucat, ne-am hârjonit și am fost.” – cat de frumos a sunat asta.
Asa am procedat si noi la petrecerea de 2 ani, am facut acasa cu o mana de oameni apropiati si chiar daca a fost o mare nebunie, ne-am distrat.
Mulțumiiim! 🙂 Mă bucur că nu suntem singurii ”ciudați”. :))