O conversație avută azi m-a facut să îmi aduc aminte că atunci când invitații plecau de la nunta noastră când se crăpa de ziuă, puțini au fost cei care au sărit peste tradiționalul “…și ne vedem la botez!” La început mi se părea chiar comic. Mă gândeam că n-or ști ce altceva să zică, plus că oricum erau excesiv de veseli după băutură.

Și-apoi s-a întâmplat. Ne-am văzut la botez cu o bună parte din ei! Sănătate, bucurii șiii… “Să ne vedem la al 2-lea!”

Noi eram în primele săptămâni de conviețuire/supraviețuire cu Alex, rupți de somn și obosiți peste măsură și deja primeam sfaturi că ar trebui să ne apucăm de treabă pentru următorul, că doar suntem antrenați.

Mă întreb dacă la un eventual al 2-lea botez urmează “Să ne vedem la al 3-lea!”, deși aș bănui că dacă se anunță un al 3-lea copil oamenii schimbă placa și trec în tabăra lui “Și cum o să vă descurcați?”.

Decizia de a face 1, 2, 3 copii sau niciunul le aparține doar potențialilor viitori părinți.

Chiar dacă la primul decizia în sine se ia relativ ușor, doar pentru că 2 oameni își doresc să devină parinți nu înseamnă că vor reuși “peste noapte” sau că vor reuși punct. În viață unele lucruri se lasă așteptate și sarcina nu face excepție de cele mai multe ori. Am avut și am în jurul meu prieteni care au încercat mult și unii încă nu au reușit. Pentru ei, orice întrebare din categoria “Da’ voi nu faceți copil?” e dureroasă. Presiune au deja destulă. Nu au nevoie de supliment.

Cât despre al 2-lea…personal, decizia mi se pare una muuult mai grea dacă părinții sunt responsabili și cu capul pe umeri. Nu oricine are mijloace financiare ca să întrețină o familie mai mare, să mai ia o bonă, să plăteasca 2 grădinițe/școli, păstrând și un nivel de trai care să le permită un răsfăț ocazional, o vacanță, etc. Nu toată lumea are familia aproape ca să se poată baza pe ajutorul lor. Nu toată lumea are casa destul de mare ca să acomodeze o familie numeroasă și în care fiecare să poată avea intimitatea lui. Există părinți care și-ar fi dorit un al doilea copil și nu l-au putut avea,la fel cum există părinți care nu își doresc mai mult de un copil. Nu e treaba noastră să ne băgăm în socotelile lor.

Decizia cu “pe când” este numai a lor. Și dacă vor avea de dat vești în sensul ăsta, le vor da când vor simți ei că e oportun.

 
 
Citește și:

Părinți, împărțiți munca

Dragă proaspătă mamă, vei fi bine

Ce am învățat de când sunt mama a doi copii
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.