Mai întâi am remarcat bucuria oamenilor de a primi oaspeți. Apoi am observat cât de îngrijit arăta școala. Câteva minute mai târziu s-a sunat de pauză și n-am mai avut ochi decât pentru copii. Primele au ieșit din clasă fetele mai mari, cufundate în ceea ce părea o conversație foarte importantă. Abia apoi mi-am dat seama că purtau uniformă la fel cu cea pe care am purtat-o și eu acum vreo 30 de ani. Ce departe par zilele mele de școlăriță! N-am apucat să alunec prea mult pe panta nostalgiei că s-a deschis și ușa de la prima clasă de pe stânga și am fost vrăjită de o mână de copii senini grăbiți să iasă în curte și să umple cu cât mai multă joacă pauza scurtă.
Eram la Școala Gimnazială ”Platon Mocanu’’ din Drajna de Jos, Prahova, unde se desfășura Școala siguranței Tedi, proiect organizat de Maspex Romania în parteneriat cu Ministerul Educaţiei și Cercetării şi cu Poliţia Română. Ca să înțelegeți un pic amploarea acestor evenimente vă spun doar că:
- proiectul se află în al 5-lea an deja;
- în primii 4 ani au participat 140000 de elevi de clasa I;
- lor li se mai adaugă în acest an școlar încă 39727 elevi.
Vorbim de aproape 180000 de copii de 6-7 ani care au avut ocazia să învețe cum să conștientizeze pericolele care îi înconjoară, cum să le evite și cum să le gestioneze în cazul apariției lor.
Privirea lor când a intrat în clasă Comisarul Șef Angela Chirvăsuță a fost – vorba reclamei – priceless. Și nu m-a uimit doar admirația și atenția celor mici, cât dorința lor de implicare în activități și conversație. Nicicând nu mi-a fost mai limpede diferența dintre răspunsul unui copil când se cer voluntari să iasă în față și să facă ceva și cel al unui adult care nu mai știe cum să își ferească privirea doar, doar va trece neobservat.
Revenind, copiii au învățat despre un subiect foarte serios într-o manieră nu neserioasă, dar cu siguranță interesantă, interactivă și mai cu seamă adaptată zilelor noastre. Și mă bucur că a fost așa pentru că cei mici aveau exemple, idei și cunoștințe pe care de-abia așteptau să le împărtășească.
Au vorbit despre cum e cu siguranța când rămân singuri acasă – de la a nu deschide ușa și până la a nu umbla la aragaz, dar și când sunt la școală – alergat pe coridoare și bullying. Au fost mândri că își știau adresa de acasă, regulile ce circulație (Pe mine m-a speriat gândul că uneori trebuie să traverseze prin locuri fără trecere de pietoni locuind într-un sat, pentru că știm și noi cam cât de respectate sunt limitările de viteză…).
De când Alex e la școală și sunt în contact cu lumea asta îmi dau seama că e destul de ușor să intuiești relația dintre cadrul didactic și elevii săi. De doamna învățătoare la a cărei clasă am fost în vizită mi-a plăcut tare mult. E genul de dascăl liniștit și iubitor, cu o relație frumoasă cu copiii din clasă. Micuții știau și respectau regulile fără să fie nevoie de ton ridicat sau alte metode învechite și totuși mult prea prezente în peisajul educațional de azi.
Doamna învățătoare le pregătise copiilor un rebus în care toate cuvintele aveau legătură cu siguranța, iar copiii erau mereu cu mânuțele ridicate ca să iasă la tablă și să completeze câte un cuvânt. Rebusul a fost urmat de un joc în care Comisarul Șef Angela Chirvăsuță le citea elevilor afirmații, iar ei aveau pregătite 2 buline mari – una verde și una roșie – pe care să le ridice în funcție de valoarea de adevăr a afirmației. Normal că nu putea lipsi o poveste dintr-un astfel de demers, doar vorbim de copii de 6-7 ani. 😊
Frișca de pe tort a fost apariția lui Tedi care adusese și baloane pentru fiecare copil. Am primit și eu unul, dar l-am donat 😀 După un group hug cum mai rar vezi le-au mai rămas câteva minute din oră ca să îl implice și pe Tedi în discuțiile despre siguranță.
Buuun… Și dacă vizita unui om în uniformă a fost tortul și apariția mascotei îndrăgite a fost frișca de pe tort, atunci ceea ce s-a întâmplat după a fost clar cireașa de pe el.
Cât timp orele din toate clasele – și mici și mari – erau în desfășurare, în cea mai mare liniște cei de la poliție au umplut curtea de mașini speciale, cu echipe de intervenție, au adus inclusiv un cățel frumos foc, specializat în depistarea substanțelor interzise.
Aș minți să zic că nu mi-a plăcut, că nu am apreciat căldura și implicarea adulților care s-au mobilizat pentru acest eveniment, că nu am cerut să îmi fie luată amprenta, că nu s-au auzit toate sirenele în cor spre bucuria absolută a copiilor sau că nu m-am încărcat cu energie bună și speranță după această experiență.
Dacă vreți să aflați mai multe despre program, ca părinte sau cadru didactic, intrați pe site-ul Școala siguranței Tedi. Au chiar și o secțiune cu informații și jocuri pentru copii.
Citește și:
Bullying-ul este interzis prin lege
Când copilul impune o limită legată de corpul său, respect-o
Comportamentul ”urât” al copilului e un strigăt de ajutor. Să-l ascultăm!
10 lucruri pe care am fi avut nevoie să le auzim în copilărie
Gânduri la încheierea primul an de școală în sistemul de stat
Prima zi din cei 13 ani de școală
Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță-școală
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Ce proiect fain! Felicitari celor care s-au implicat! Copiii invata atat de de multe lucruri prin practica si joaca 😀
Pentru mine a fost o experiență memorabilă să petrec câteva ore cu copiii din școală. 🙂