Despre prima parte a conferintei, dedicata reglarii emotiilor, empatiei, conectarii si parenting-ului calm si bland puteti citi aici.

Informatii importante despre diferitele stiluri de parenting si efectele lor asupra copiilor, despre empatie, limite si conectare gasiti aici.

Am ajuns si la ce de-al treilea si final articol din serie, cu utima parte a sfaturilor primite la cea de-a doua conferinta “Creste un copil inteligent emotional”  in care s-a vorbit despre: cum functioneaza emotiile, ce se intampla cand le reprimam, gestionarea emotiilor, plans, “time in”, crizele de plans programate, importanta rasului si nu in ultimul rand atasamentul sigur.

Cum functioneaza emotia

Odata ce ne dam voie sa o simtim ea pierde din intensitate. Daca insa o reprimam, indesand-o intr-un rucsac emotional ea va continua sa “fiarba” in asteptarea vindecarii.

Emotiile pe care nu le manifestam sunt ca o amenintare in fata careia orice om poate avea 3 reactii:

• inghet (freeze) – fie intepenim in loc fara sa putem spune/face ceva, fie ne “amortim” refugiindu-ne in mancare sau bautura pe principiul “imi inec amarul”;
• fuga (flight) – ne ascundem in munca, pierdem vremea la televizor sau tableta;
• lupta (fight) – preferam sa ne luam la cearta decat sa simtim emotiile suparatoare.

In cazul copiilor, de exemplu, dupa o zi de gradinita rucsacul lor emotional plin poate genera reactii similare:

• freeze – cer dulciuri, TV, tableta;
• flight – mai rar, pentru ca nu au unde fugi;
• fight – isi lovesc parintii sau fratii aparent fara motiv.

Omul prefera deseori sa simta manie pentru ca e mai putin dureroasa decat alte emotii. Am mai scris despre asta aici. Cand tipam insa, ii spunem corpului ca exista o amenintare si devenim si mai nervosi.

Cand copilul e nervos trebuie sa descoperim ce emotie sta in spate si pentru asta e nevoie sa ii ajutam sa se simta in siguranta, folosind conectarea si empatia.

Cateva curiozitati despre manie:

• mania e raspunsul de lupta al corpului nostru la amenintari;
• amenintarea pot fi deseori frica, neputinta sau tristetea din rucsacul emotional;
• furia de tip “rabufnire” inrautateste lucrurile;
• ca sa se vindece, e nevoie sa descoperim emotiile vulnerabile ce se ascund in spatele maniei.

Cum arata un rucsac plin? Arata a nefericire manifestata prin:

• rigiditate si control;
• lipsa cooperarii;
• obraznicie;
• cautare de motive de cearta;
• rabufniri;
• smiorcaiala.

Cum ii invatam pe copii sa isi gestioneze emotiile?

Atunci cand copiii sunt suparati:

• ne calmam noi intai;
• cream un mediu sigur;
• le validam perspectiva;
• empatizam cu emotiile lor;
• mai tarziu in ziua respectiva reluam sub forma de povestire ce s-a intamplat si de ce, cine ce a facut – asta ii ajuta pe copii sa faca niste conexiuni si se dezvolta cortexul prefrontal.

Plansul e benefic!

• nu pedepsim plansul – copiii au si ei dreptul sa se simta dezamagiti;
• plansul vindeca;
• scade anxietatea;
• daca copilul plange “prea mult” nu strica sa ne uitam putin la propria atitudine.

Time in – o alternativa sanatoasa la pedepse si izolare (time out)

• cand copiii sunt suparati sau incep sa se comporte neadecvat ajuta daca ii ducem intr-un loc linistit si ii tinem in brate;
• intai ii linistim si abia apoi corectam (Connect before correct);
• nu predam “lectii” pana nu se calmeaza.

Crizele de plans programate sunt foarte utile pentru golirea rucsacului emotional:

• ne adunam toate rezervele de rabdare si intelegere;
• impunem limita (“Ti-am pus laptele in cana rosie.”);
• cream siguranta (“Ooof…nimic nu-ti iese azi, nu?”);
• copiii se vor simti confortabili cu a procesa emotiile;
• dupa ce plang in prezenta noastra iubitoare se vor simti si se vor comporta mai bine.

E bine de stiut ca de pe la varsta de 14 luni copiii au cortexul prefrontal suficient de dezvoltat incat sa nu le mai putem distrage atentia de la ce isi doresc.
 

E recomandat sa radem cat putem de des. Rasul scade anxietatea pentru ca secretam oxitocina. Cateva idei de jocuri care sa starneasca rasul:

• De-a v-ati ascunselea sau Cucu-Bau – ambele pot fi folosite cu succes daca cei mici trec prin teama de separare
• Fugarit;
• Bataia cu perne;
• Cine-i mai puternic – ne sprijinim in palme cu copiii si ne impingem ca sa vedem cine e mai puternic. Lasandu-i sa castige ei vor avea senzatia de putere.

Atasamentul e foarte important in dezvoltarea inteligentei emotionale. Un parinte care raspunde solicitarilor unui copil va reusi sa creeze atasament sigur: copilul are incredere ca nevoile sale vor fi satisfacute de parinte. Atasament sigur inseamna sa fii vazut, auzit, apreciat, inteles si protejat – lucruri esentiale pentru inteligenta emotionala si stima de sine.

Cum invata copiii sa se linisteasca singuri?

• Atunci cand linistim un bebelus sistemul lor nervos secreta substante de linistire. Cu cat acestea sunt produse in cantitate mai mare, cu atat se dezvolta mai mult receptorii sistemului neuronal.
• Copiii invata sa se linisteasca fiind linistiti de noi. 
• A-i lasa singuri nu ii invata sa se linisteasca, ci ii face sa se simta coplesiti, asa ca se sperie si se inchid in ei.

Empatia

• inseamna sa simti din perspectiva celuilalte persoane
• ajuta sa numim emotia (“Trebuie sa te simti trist, nu?”);
• cel mai mult insa nu conteaza cuvintele, ci tonul si emotia cu care sunt rostite. Aceasta emotie le va arata ca ii intelegem.

Copiii isi dezvolta stima de sine cand:

• se simt pe deplin acceptati;
• cred ca parintii ii iubesc, pretuiesc si se bucura de ei;
• se simt capabili si puternici

Virtuozitatea (mastery) e capacitatea de a ne atinge obiectivele. Aceasta capacitate nu e doar urmarea eforturilor sustinute, ci vine si din inspiratie, o atitudine de explorare, invatare, crestere, practica si bucurie a procesului chiar daca nu reusim.

Aceasta virtuozitate e vitala pentru fericire, care deriva din relatia cu ceilalti si actualizarea sinelui, adica dezvoltarea unor daruri proprii si impartasirea lor cu lumea.

Ce ii ajuta pe copii sa reuseasca?

Virtuozitatea e bucuria de a-si urma o pasiune, care ii ofera copilului motivatia de a continua sa exerseze pana reuseste. Atunci cand copiii isi urmeaza propriile interese sunt motivati sa depaseasca obstacolele. Ei invata sa fie curajosi si capata incredere. In tot procesul asta inteligenta emotionala ii ajuta pe copii sa isi gestioneze frustrarile pentru a le putea depasi.

Conferinta despre inteligenta emotionala s-a incheiat cu un reminder despre cum recompensele extrinseci distrug motivatia intrinseca:

• cand ii platim pe copii sa citeasca, ei pierd placerea cititului;
• cand ii laudam pentru ca sunt destepti, ei vor inceta sa incerce lucruri mai dificile;
• daca ii laudam ca impart sau ca isi mananca legumele, vor imparti mai putin si vor manca mai putine legume.

O carte pe care Dr. Laura Markham le-o recomanda tuturor parintilor este “Cum sa vorbimle copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca” scrisa de Adele Faber si Elaine Mazlish.

Sper ca sfaturile din cele 3 articole sa va fie de folos. Noi am inceput sa aplicam metodele invatate deja. 🙂