În fiecare luni și joi învăț să mor

În fiecare luni și joi învăț să mor. Așa își începe prezentarea Ricardo Semler, un ”nebun” vizionar și curajos al zilelor noastre, pe care tare mi-ar plăcea să îl cunosc cândva.

La prima strigare ar putea părea ciudată propunerea lui, că deh, nu ne place cuvântul ăla cu M. Dar logica lui mi se pare una foarte sănătoasă pentru o viață plină de sens și cu cât mai puține regrete.

Hai să facem un exercițiu de imaginație mai incomod. Cum ar fi ca, la un control medical, să primești vestea că zilele tale sunt numărate? Adică mai numărate decât ți-ai fi imaginat. Ai trece probabil prin etapele de negare, mânie, negociere, depresie și acceptare și-apoi ai încerca să profiți la maxim de zilele pe care le mai ai la dispoziție ca să faci tot ce n-ai apucat să faci când te credeai milionar în secunde rămase de trăit. Ai alege poate să spui lucruri pe care n-ai avut curajul să le spui. Sau poate ai călători. Sau poate ai petrece mai mult timp cu familia…

La modul general vorbind, nu suntem prea buni la a ne împărți viața pe capitole. Paradoxul e că în perioadele când avem bani, nu avem timp, iar când vine vremea să avem timp, n-avem nici bani și nici sănătatea nu ne mai ajută.

Dacă te uiți la lucruri din perspectiva asta, ideea zilelor ”terminale” capătă alte nuanțe. Cum ar fi să ne stabilim niște zile pe săptămână în care să facem lucrurile cu adevărat importante pentru noi înainte de a fi prea târziu? Cum ar fi să le spunem celor dragi că îi iubim? Cum ar fi să plecăm în excursia la care visăm de atâta amar de vreme? Cum ar fi să nu ne mai fie rușine de părerile altora? Cum ar fi să…?

Te las să îl urmărești pe Ricardo Semler și să îți tragi propriile concluzii. Vor fi (aproape) 22 de minute investite cu rost, promit. Și-apoi te invit să răspunzi la întrebarea: Tu ce ai face în zilele tale ”terminale”?