Îmi bâzâie telefonul pe birou. Îmi zic să îl îgnor, dar văd că e mesaj pe WhatsApp de la soț. E o poză, adică ceva rar venind de la el. Peste mai puțin de 2 secunde doi ochi mari și verzi se uită zâmbind la mine. Mă trec toate apele nostalgiei. Ce mic era în poză! Și ce dor mă cuprinde de Alex cel de atunci!

În mai puțin de o lună începe școala și voinicul se pregătește de clasa I. Parcă mai ieri mergeam la ziua porților deschise să vedem dacă am găsit școala potrivită.

Clasa 0 a fost tot un fel de grupă mare pregătitoare, doar că într-un cadru mai formal, cu alte reguli. Cu excepția cumpărăturilor de rechizite, ghiozdan, uniformă și alte haine nu am făcut schimbări. Vara asta însă am prins un moment bun ca să facem un upgrade și să trecem de la camera de copil mic la camera de școlar.

– Alex, vineri dimineață mergem la IKEA să îți alegi un birou.

– Yeeeeeeyyyyy! Și pot să îmi aleg și scaun?

– Normal.

– Din ăla care se învârte? mă întreabă cu speranță în ochi și gura toată un zâmbet.

– Îhîm, fix din ăla! îi răspund râzând.

Mobila noastră e în proporție de 90% de la IKEA, dar chiar dacă nu era așa tot la ei ne-am fi dus să îi cumpărăm birou nu doar pentru că îmi place stilul lor simplu, minimalist și sunt foarte pregătiți Pentru noi începuturi, ci și pentru că au prețuri bune, poți vedea toate articolele în magazin plasate în tot felul de combinații și variante de camere și, dacă îți faci gratuit card IKEA Family, ai și 365 zile pentru returnarea produselor.

Așa încântat de cumpărături nu cred că l-am mai văzut. Poate atunci când și-a ales bicicletă. Am ajuns la IKEA  și ne-a dus direct la camerele de copii. A testat toate modelele de birou și de scaune care se învârteau. A deschis uși, a verificat dacă sertarele au amortizoare, a studiat oferta de veioze și accesorii pentru birou, și-a ales chiar și o tablă metalică pe care să își prindă ”orarul și alte chestii importante” cu magneți. Era neobosit! Abia în depozit și-a dat seama că nu i-ar strica totuși să îl ajute taică-său cu încărcatul și căratul și dacă tot s-a putut relaxa ne-a rugat să îl împingem printre rânduri cu căruciorul. La casă s-a activat iar. Ținea voinicul cardul IKEA Family în mână de parcă era cea mai de preț comoară, nu altceva! Apoi, la mașină, ne dădea indicații de cum să punem lucrurile în portbagaj ca să încapă toate și ne-a și ajutat cât a putut. Îmi venea să îl pup de drag ce mi-e. Dar e băiat mare și trebuie să o las mai moale cu PDA (public display of affection). 🙂

Mno… Am ajuns acasă și entuziasmul s-a reactivat. Ce mâncare? Ce schimbat în haine de casă? Ce făcut loc în cameră? Hai să facem biroul!!! Dar ce rost are să vă explic? Mai bine vă las să vedeți! Să vă uitați până la capăt să vedeți cariocile buclucașe ale lui Alex. 🙂

Nu știu cât ar fi durat asamblatul dacă s-ar fi ocupat doar soțul meu de treabă. Îmi imaginez că ar fi mers mult mai repede, dar n-ar fi fost la fel de memorabil. Au avut parte de timp de calitate tată-fiu cât cuprinde. Și numa’ bine ce au terminat treaba că s-a trezit și domnișoara inspector Sara care s-a ocupat de controlul tehnic al calității.

Când am văzut biroul asamblat și montat în camera lui m-a lovit realitatea fix în cap. De anul ăsta începe nebunia temelor pentru acasă. Refuz însă să mă panichez și mai ales refuz să îi transmit lui Alex mesaje din categoria ”temele sunt multe, nasoale și te vor ține țintuit la masă până seara târziu”.

N-aș fi crezut că în jurul cumpărării unui birou pentru micul școlar se poate țese așa o amintire faină de care să ne aducem aminte peste ani. Îmi imaginez că ne-om pune pe depănat atunci când vom relua aventura în căutarea biroului perfect pentru fetița atomică.

 
 
Citește și:

Gânduri la încheierea primului an de școală în sistemul de stat

Prima zi din cei 13 ani de școală

Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță-școală

Copiii au nevoie de adulți care să nu renunțe la ei

Ultima prima zi de grădiniță
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.