Mă tot uit la întrebarea asta și nu știu să răspund. Adică da, știu cheltuielile mari, pe cele lunare – rată, afterschool, bonă, dar habar nu am unde se duc restul și mai ales așa de repede. O cumpărătură aici, una acolo, cu card, cu cash, online sau în magazin și s-au evaporat. Ăsta nu e un lucru sănătos pentru nimeni, dar cumva nu ne-am agitat foarte tare până acum când am devenit freelancer și veniturile mele sunt și mici și imprevizibile.
Așa că pentru noi primăvara asta va începe cu un exercițiu de awareness financiar. Mă încântă că va trebui să țin evidența strictă a banilor? Nu chiar. Mă încântă însă faptul că e un proiect de echipă și că o să ne aducă mult mai multă claritate.
Aveam în plan să facem asta oricum, dar participarea la workshopul Mama Time Out, organizat de Florina Badea, mi-a întărit convingerea că avem nevoie de pasul ăsta. Speaker a fost Anamaria Ciuhuța, ardeleancă de-a mea cum s-ar zice, pe care o puteți citi pe blogul ei – financialparenting.eu.
Relația noastră cu banii se conturează încă din copilărie
Am rezonat foarte tare cu ce ne povestea Anamaria, asta pentru că a săpat adânc, până la valori, scheme mentale și convingeri limitative. Relația noastră cu banii nu a început când am plecat la facultate și ne-au dau ai noștri un card. Ea a început încă de când eram mici și azi depinde mult de ce am văzut în familie legat de bani, ce ni s-a spus despre ei. Copiii nu fac ce le spunem să facă, ci fac ceea ce ne văd pe noi că facem.
Nu e greu de înțeles că educația financiară a copiilor noștri depinde de noi, că dacă nu le explicăm de unde vin, cum să îi folosească, cum să economisească și dacă nu le dăm posibilitatea să gestioneze niște bani există riscul ca ei să aibă dificultăți în a-i folosi inteligent la vârsta adultă. Voi ștați că, statistic vorbind, 10% dintre oameni au adicții legate de bani și că doar 2 % dintre aceștia au probleme cu jocurile de noroc sau pariurile?
Blocaje în obținerea banilor
Dacă unora le este greu să păstreze o parte din banii pe care îi câștigă, există și persoane cărora le este greu să îi obțină și asta pentru că au tot felul de scheme mentale pe care nu le conștientizează.
- Mai în glumă, mai în serios, ne naștem cu o predispoziție genetică pentru economisire sau cheltuială.
- Modelele avute în familie și convingerile moștenite de la părinți sau bunici despre bani rămân cu noi. Numai cei necinstiți sunt bogați, banii sunt ochiul dracului, dacă ai bani ești hoț – toate astea ne influențează comportamentul financiar.
- Una din convingerile limitative care poate deveni obstacol în câștigarea banilor este că nu merităm și vine la pachet cu o stimă de sine scăzută.
Blocaje în păstrarea banilor
Chiar dacă în ziua de azi avem câștiguri decente, trăim într-o societate de consum și asta înseamnă că avem foarte multe opțiuni de cumpărare.
- Factorii emoționali care ne împiedică din a păstra banii pot avea legătură cu gratificarea, cu faptul că mereu ne cumpărăm cadouri pentru reușite sau cu rolul asumat de salvator (le dăm altora bani, nu pentru că ar avea nevoie neapărat, ci pentru cum ne simțim noi atunci când îi dăm).
- Nici factorii externi nu sunt de neglijat. De multe ori nu știm ce dobânzi, taxe și comisioane avem la cardurile de credit ori la creditele ipotecare sau de consum pe care le avem și nu ne dăm seama de riscurile la care ne expunem. Ce bine ar fi să ne putem feri de tot de credite, nu?
- Prea rar (sau poate niciodată?) ne oprim să ne întrebăm dacă impulsul de a cumpăra un anumit lucru are în spate o nevoie sau o dorință. Chiar avem nevoie de el sau avem pur și simplu chef să cumpărăm?
Cum facem ca banii să nu mai fie o problemă pentru noi?
- În primul rând e nevoie de o analiză clară a situației noastre financiare – ce venituri avem și ce cheltuieli. Ideal ar fi ca exercițiul ăsta să se desfășoare pe mai multe luni, poate chiar un an. La capitolul cheltuieli trebuie să fie incluse chiar și cele mai mici sume. Știți voi, o cafea azi, o parcare mâine, un drum cu Uber, o prăjitură… Notați tot.
- Să ne uităm dacă banii sunt cheltuiți în concordanță cu valorile noastre. By the way, dacă răspunsul este ”da” înseamnă că în spatele cheltuielii stă o nevoie, nu o dorință.
- Să stabilim un buget lunar și niște priorități. Și să ne încadrăm în el, evident! 🙂
- Să avem un fond de urgență. Mâna sus cine are așa ceva! Fondul ăsta ar trebui să ne acopere 3-6 luni dacă rămânem fără job, de exemplu sau să fie folosiți pentru cheluieli mari neprevăzute (reparații urgente majore, spitalizări, etc.).
- Ideal ar fi să ne închidem creditele și să nu mai facem altele în veci. Noi avem credit că așa-i viața, dar am refuzat mereu invitația băncilor de a-mi face card de credit.
- Tot ideal – dar mai realizabil parcă – ar fi să încercăm să ne diversificăm sursele de venit în funcție de ce talent, ce pasiuni, ce hobby-uri avem.
- Să facem exerciții de recunoștință – Când ne luăm timp să mulțumim pentru ce avem nu mai suntem la fel de tentați să acoperim minusurile cumpărând…chestii.
Mai vreți idei și recomandări? Mai avem! Ultimele două idei prezentate de Anamaria mi s-au părut genial de simple (și grele în același timp).
- O zi fără cheltuieli – Știu, sună ciudat. Dar mie mi se pare tentantă ideea. Ne pregătim dinainte pentru ziua asta, desigur. Bem cafeaua acasă înainte să plecăm la serviciu, luăm prânz la pachet cu noi, evităm magazinele și mergem direct acasă. Cât de greu poate fi? Dacă vă place ideea puteți să o implementați săptămânal chiar. Cred că e super interesant să ne urmărim reacțiile și să observăm pentru ce am fi vrut să scoatem bani din buzunar.
- O zi fără card – Pur și simplu îl lăsați frumos acasă. Da, vă pregătiți și pentru ziua asta în prealabil și scoateți ceva cash de la bancomat. Se pare că tindem să cheltuim chiar și cu 30% mai mult când plătim cu cardul. Există studii care arată că pain of paying pentru cei care plătesc cu cardul e practic inexistent, dar că atunci când plătim cu cash și vedem efectiv banii cum se duc ne doare.
În concluzie, nici în domeniul financiar nu merge fără autocunoaștere, așa că o variantă ar fi niște ședințe de coaching ca să ne descoperim și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Altfel, ne punem obiceiurile de cheltuială sub lupă, stabilim niște bugete pe care le și respectăm apoi și facem musai un fond de urgență.
Cine se bagă la o zi fără cheltuieli sau fără card măcar? Ar fi fain să schimbăm niște impresii după, nu? 😀
Sursa foto: Shutterstock, Pexels
Citește și:
Educație financiară pentru copii, cu doar 3 plicuri
Tu cum investești în viitorul copilului tău?
Când începi să cauți în tine găsești și bune și mai puțin bune
Exercițiu de identificare a valorilor personale
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
8 Comments
Bunica mea merita toata stima pentru modul in care a facut educatie financiara cu mama, iar mama la randul ei cu mine.
Cea mai amuzanta vorba pe care o repeta mereu (dar mereu! :)) ) e: picatura mica umple paharul mare 🙂
Educatie financiara e importanta si ma bucura sa aud de astfel de proiecte. Mi ar fi facut mare placere sa particip. There is always a next time.
”Picătura mică umple paharul mare” – ce frumos! Mulțumesc că mi-ai povestit. 🙂
Educația financiară este foarte importantă. De la un timp am început și noi un exercițiu de awareness financiar. Și încercăm acum să îi introducem și lui Eric primele noțiuni. Ar trebui predată în școală pt că, este clar, ne cam lipsește acest tip de educație.
Da, știu… 🙁 Mi se pare că treaba asta cu educația financiară în școli (de fapt cu orice iese din tiparele vechi) e încă taaare departe de a deveni realitate. Și noi îl vom implica pe Alex în exercițiu. Sunt sigură că o să îi fie util.
cand pleaca soțul meu de acasa mereu imi zice sa imi lase mai multi bani. eu ii spun ca nu am nevoie, incerc sa ma limitez la strictul necesar si simt ca se cunoazste la buget.
am trait cu multe lipsuri si ne a trebuit ceva vreme sa nu mai simtim nevoia de recompense si cheltuit banii fara rost. acum am avut chiar in decembrie un moment cand aveam si bani si timp si magazine la indemana (am scapat singura pentru o ora la plimbare :)) ) si mi am zis privvind in jurul meu: dar eu chiar nu am nevoie de nimic acum. si chiar nu am cumparat nimic. atunci am simtit ca am ajuns in punctul in care pot face economii pentru ceva mai serios. si asa am implementat programul de economisiore pentru 52 de saptamani.
singurele la care nu rezist sunt cartile, desi voi pune si acolo frana ca deja am un raft de carti care asteapta sa fie citite. dar macar le a citit soțul :).
Cu cărțile te înțeleg perfect! Sună bine planul de economisire! succes! 🙂
La o zi fara cheltuieli si eu m-as baga! Nu stiu cum ar fi, dar nu-mi imaginez ca e foarte complicat – de exemplu, la mine intr-o zi tipica & plictisitoare de munca majoritatea banilor pe care ii cheltui ii dau pe mancare. Cred ca intr-o zi in care imi duc pranzul de acasa (ceea ce fac destul de des pentru ca am o mica obsesie cu mancatul sanatos, homemade), mancatul de dimineata si seara acasa nu e ceva neobisnuit pentru mine, deci ar trebui sa ma descurc, nu?
Dar sa fie o zi urata si ploaiasa, sa n-am chef de iesit in oras :))) Glumesc, hai sa fie vara, sa fie cat mai greu, atunci o sa obtinem rezultate corecte :)))
Ce tare ești, tu, Ioana! :))))