Contabilitatea nu mi-a plăcut niciodată, facturile mă obosesc, de legi, impuneri, dări către stat nici nu mai zic nimic. Cu toate astea, abia așteptam dimineața de azi pentru că la 09.30 aveam întâlnire cu contabila – sună ciudat, știu, dar nu mă judecați prea repede. De fapt, motivul pentru care eram nerăbdătoare era că nu mergeam singură, ci cu Mircea.
Nu am idee cum arată zilele voastre, dar știu prea bine cum arată ale noastre. Ne găsim să stăm la o poveste, la un planificat de concediu (cu copiii, că fără nu se poate), la un film sau măcar un serial amărât cam la fel de des cum apar eclipsele de lună. Alergăm între job-uri, întâlniri, copii și casă. Mereu e ceva de făcut, jur. Nu se termină niciodată. Cel puțin nu până nu luăm niște decizii conștiente și asumate.
M-am bucurat de întâlnirea de azi tocmai pentru că mergeam amândoi. Împreună! Ne-am ținut de mână, nu ne-am uitat la telefoane, am băut cafea, am vorbit, am stat în liniște și ne-am luat în brațe.
Las aici, scris negru pe alb: nu există prea mult în brațe nici pentru oamenii mari! Știți care e primul lucru pe care îl fac Alex și Sara când se trezesc și ne văd? Ne îmbrățișează. Nu contează dacă ne-am certat în ziua precedentă și nici dacă ne vom contra după primele 5 minute petrecute împreună de dimneață. Ziua începe mereu cu o îmbrățișare și e atât de bine!
Stăteam pe peron la Piața Victoriei și așteptam metroul spre casă. Mi-am dat geanta într-o parte și m-am lipit de el. Când mă ia în brațe e ca ACASĂ. Brațele lui pentru mine sunt ”locul meu” și sunt croite parcă fix pe măsura mea. Și-am stat așa preț de câteva secunde, până toate grijile și gândurile despre ziua de mâine s-au evaporat. Am ajuns acasă fericită, calmă și gata să mă apuc de ce mai aveam pe agendă, cu o energie de zile mari.
Așa că, vă propun azi poate cea mai frumoasă #PauzăDeBine de până acum. Faceți-vă loc în brațele cuiva care vă iubește – partener, copil, părinte, bunic, prieten – și, măcar pentru câteva secunde, dați-vă voie doar să fiți și să simțiți.
Cu plăcere! 🙂
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Sursa foto: Unsplash
Citește și:
În fiecare luni și joi învăț să mor
Surprinzătorul secret al relațiilor de durată
”Uite-i ce fericiți sunt! Sigur n-au nicio grijă!”
Nu contează dacă paharul e pe jumătate plin sau pe jumătate gol
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
7 Comments
Ești minunată doamnă dragă! Tu ești unul dintre puținii oameni care scriu pentru sufletul meu!
Mulțumesc și te îmbrățișez! :*
Asa a fost pentru mine si soțul meu acum doua saptamani cand am fost in bucuresti: o seara si o dimineata doar pentru noi… asa este, nicipentru noi nu e prea mult sa fim tinuti in brațe.
O seară ȘI o dimineață? Pfff… Nu se arată așa ceva pentru noi în viitorul apropiat. Sper că știți ce norocoși sunteți, da? 😀
Ce frumos a inceput ziua ta! Eu ajung inaintea lui acasa si ma uit din 10 in 10 minute la ceas , abia astept sa vina acasa ca sa pot sa il sarut si sa ne tinem in brate pret de cateva secunde ( ca dupa aia vine cel mic si vrea si el si atunci stam asa imbratisati toti trei). Nu exista prea mult in brate – total de acord!
Ce frumos sună serile voastre! 🙂
Oh,da,ai dreptate!Acum mi-am dat seama că sunt perioade când uităm de gesturile astea (m=refer la mine și soț,că copiii vin în brațe mai des) și-mi place mult când mă cuibăresc lângă el și mai capăt și mângâieri pe păr pentru că mă liniștește și mă simt protejată.
Un pic de răbdare să mai crească un pic copiii și ai să vezi că se vor înmulți clipele petrecute în doi.Week-end plăcut!