Mâine dimineață ne înființăm frumos în curtea școlii cu emoții de parcă pentru noi ar suna clopoțelul. Alex e dornic să își revadă colegii și să descopere noul after school la care va merge și, deocamdată, nu s-a plâns că viața ar fi nedreaptă pentru că s-a terminat vacanța.
Pe de o parte, mă bucur că a venit luna septembrie pentru că toată vara i-am avut pe amândoi copiii atomici pe cap, am lucrat într-un mod foarte haotic, printre pricături, somnuri, gătit, spălat, curățenie și joacă și mă simt efectiv stoarsă la început de toamnă când se presupune că revii în câmpul muncii cu forțe noi.
Pe de altă parte, sunt conștientă că – deși e vorba de clasa I – lucrurile vor începe să se complice. Vor exista teme, urmează luni multe se stat în bancă și-apoi de stat la after school. Asta se va traduce în foarte multă energie neconsumată adăugată la tot felul de emoții care vor erupe ca un vulcan când Alex va ajunge acasă.
5 mesaje pentru părinții de copii școlari
Așa că, într-un exercițiu de stabilit intenții pentru anul ăsta școlar, am ajuns la câteva idei de care să țin cont și pe care vi le împărtășesc cu inima deschisă, poate vă vor fi de folos, mai ales dacă ai voștri copii încep clasa pregătitoare.
- Lăsați-i pe copii să își formeze propria părere despre școală – Cred că una dintre cele mai mari greșeli pe care le putem face este să dramatizăm călătoria numită școală, să le spunem celor mici că va fi greu, neplăcut, că își vor toci coatele pe băncile școlii, că vor sta până târziu la teme și nu vor avea timp de joacă sau că școala e ceva extrem de serios (în sensul că nu e pic de loc pentru distracție pe ici-colo). Am trecut prin atâția ani de școală în sistem de stat, știm toate minusurile, ne place să ne mai și victimizăm uneori și e foarte ușor să ne proiectăm toatefrustrările și fricile pe copii, doar că e și foarte nedrept față de ei.
- Să le rămâneți alături orice s-ar întâmpla – Știu, e foarte greu să vii epuizat de la muncă și să te aștepte un copil cu nevoie mare să se elibereze de tot felul de tensiuni adunate peste zi, cu sete de conectare, cu teme de făcut, toatea astea pe lângă ce alte treburi mai cer să fie făcute. Chiar dacă cei mici stau la after school și își fac temele acolo, asigurați-vă că sunteți la curent cu ce au făcut, cu ce le place, cu ce li se pare dificil. Căutați metode de a hrăni curiozitatea și pasiunile de care școala nu se ocupă și nu uitați că sunt copii și au nevoie de joacă și de timp cu voi. Și, nu în ultimul rând, nu uitați să aveți grijă să vă fie vouă bine ca să le puteți oferi răbdarea de care au nevoie.
- Nu le umpleți programul până la refuz – Școala îi solicită suficient de tare oricum. E de înțeles că vrem să îi expunem la mai multe tipuri de experiențe din care ei să își aleagă apoi ce le place și fac cu drag. Nu contează dacă e vreo limbă străină, un instrument muzical sau poate un sport. Din experiența mea de mamă și de coach pot spune că e foarte important ca înainte să le aglomerăm copiilor calendarul să ne întrebăm dacă o anumită activitate extracurriculară are rolul de a le hrăni pasiunile/talentele sau de a ne liniști nouă fricile că vor rămâne în urmă, că nu fac suficient (Ce înseamnă suficient? Când va fi suficient?), că nu se vor ridica la nu știu ce standarde ale noastre, că nu se vor descurca în viață.
- Diferențele cu învățătoarea se rezolvă direct cu aceasta – Indiferent despre ce este vorba, lucrurile trebuie rezolvate fără a o vorbi pe învățătoare de rău în fața copilului. Poate nu veți fi de acord cu vreo metodă aplicată sau poate că cel mic vă va povesti despre cum s-a făcut vreo nedreptate – lui sau altui coleg sau că doamna a ridicat tonul etc. Mi se zburlește părul doar scriind lucrurile astea, știu cum e să te înfurii. Dar a o face pe învățătoare cu ou și oțet de față cu copilul nu ajută la nimic. Validați-i emoția, arătați-i că îi sunteți alături, asigurați-l că veți lua măsuri, dar purtați conversația cu cadrul didactic față în față doar cu acesta.
- Pregătiți-vă pentru nebunia grupurilor de părinți de pe WhatsApp – Un grup doar cu părinții și unul în care e inclusă și învățătoarea – ăsta e minimul cu care puteți scăpa. Notificările vor curge cum n-au mai curs vreodată, iar telefoanele vor vibra nervos la fiecare mesaj transmis și la toate zecile de confirmări și mulțumesc-uri ce îi vor urma. Nu cred că vom uita vreodată seara în care, după prima ședință cu părinții, ne-au vibrat telefoanele în tandem acasă (da, și eu și soțul suntem pe grup). ”Bună seara! Am creat un prim grup, doar cu părinții!” – spunea primul mesaj. ”Bună seara! Mulțumim!”, ”Bine v-am găsit!”, ”Mulțumim mult!” – spuneau celelalte 30. :). Nu e doar experiența mea. Citiți aici dacă nu vă vine a crede.
În rest, vă doresc ceea ce îmi doresc și mie: un an școlar frumos, cu decizii înțelepte, cu minime frustrări, cu un colectiv de părinți pe aceeași undă cu voi, cu încredere în copii și cu mult timp petrecut cu bucurie împreună.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Prima zi din cei 13 ani de școală
Cum pregătim copiii pentru tranziția grădiniță-școală
Gânduri la încheierea primului an de școală în sistemul de stat
Trecerea de la camera de copil mic la camera de școlar
Raiul rechizitelor cu cele mai îndrăgite personaje
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
6 Comments
Diferendele cu învățătoarea sunt subiectul meu preferat. Anul trecut a început cu “le dați prea multe / prea puține teme”, fiind vorba de aceeași cantitate. 😀 Continuă cu orice, important e sa comunici politicos care e dilema ta și nu să te duci ca la război pornit sa o înfrângi.
Grupurile, Doamne… alt moment de demență, care apropo, a început deja, ca am și rol de “parinte” în alte doua grupuri.
În ceea ce privește clasa mea, am grup secret pe facebook, unde organizez discuțiile pe subiecte, fac sondaje la nevoie și părinții dau like în loc de “multumesc” de 60 de ori :). Mi-au cerut și mie sa facem pe whatsapp, nici nu îmi trece prin cap! E o harababura… incompatibila cu mine. Au ei grup fără mine, n-au decât.
Parcă e mai simplu cu grup de Facebook decât cu WhatsApp, deși după nebunia mesajelor din seara respectivă am dat mute la conversații. Se luminează ecranul și văd că e mesaj, dar măcar nu mai bâzâie întruna. Un an școlar frumos îți doresc! 🙂
Si inca un lucru important: aveti grija cum ii imbracati, nu uitati totusi ca vorbim de niste copii! Am scris si eu un articol anul trecut, aici (sper sa nu te deranjeze faptul ca am pus link), uimita fiind de faptul ca s-au schimbat multe lucruri de cand am terminat eu scoala. Si nu-s asa batrana si nici nu sunt vreo dilie, dar cred totusi ca in ziua de astazi foooarte multi parinti exagereaza in anumite privinte.
Oare sunt eu deplasata cand spun sa lasam copiii sa fie copii si sa nu-i maturizam inainte de varsta?
Vaaai, am citit articolul! Așa ceva chiar există? 🙁 Eu nici nu m-am gândit să menționez asta cu îmbrăcămintea pentru că au uniforme (cel puțin la I-IV). Dar good point!
Exista! Eu am vazut cu ochii mei si-am ramas stupefiata. Cred ca prima grija, a unora dintre parinti, nu mai este sa aiba copiii rechizite, ghiozdan nou si cele necesare, ci haine fashion si tunsori in tendinte. Ah … si neaparat cel mai mare si impunator buchet/aranjament floral.
M-am bucurat atât de tare când managerul de la after school ne-a spus că cei mici nu au voie cu telefoane și tablete! Asta pentru că nu doar fashion-ul se poartă, ca să zic așa. And don’t get me started cu florile că am văzut la aranjamente! Pff…