Copiii sunt afară cu Mircea și știu exact ce să fac cu luxul liniștii. Îmi iau câteva foi albe și un stilou, mă așez la micul birou de culoarea caramelei cu lapte și încep să scriu. Scrisul de mână este ca o terapie pentru mine și cuvintele încep să curgă fără efort. Când vrei să le mulțumești unor oameni care ți-au schimbat viața într-un fel sau altul rândurile pline de emoție se scriu aproape singure.
Mi-am făcut un obicei din a scrie scrisori de recunoștință atunci când simt că e momentul să o fac și niciodată, dar niciodată, n-am primit altceva la schimb decât emoție, zâmbete și mulțumiri.
Trăiesc uneori cu senzația că, în jurul meu cel puțin, oamenii nu își exprimă recunoștința suficient de des, nu le mulțumesc celor care i-au ajutat poate pentru că nu știu cum să o facă, poate pentru că nu știu cât de mult ar însemna pentru cineva să audă că a putut ajuta, poate pentru că le este rușine, poate pentru că le e teamă să le dea drumul cuvintelor neștiind cum vor fi primite. Motive sunt multe.
Avantajul scrisorii, pentru cine se teme de ”confruntarea” față în față este că nu e nevoie de contact direct. Scrisoarea poate fi trimisă în multe moduri – scrisă de mână și pusă la poștă, scrisă pe telefon sau laptop sau, așa cum am făcut eu cel mai recent, scrisă de mână, pozată cu telefonul și trimisă pe WhatsApp sau Facebook Messenger.
Dacă te simți curajoasă, poți scrie scrisoarea în liniștea casei tale, să o livrezi personal și să i-o citești celui care vrei să îi mulțumești. Pentru un pic de disconfort îți promit că vei primi emoție dublă. :)
Cu o foaie, un pix, un strop de curaj și un praf de curaj poți schimba ziua cuiva în bine. Nici nu știi cât de des mesajele de genul ăsta ajung la destinatari într-un moment în care chiar aveau nevoie de o vorbă bună.
Tu cui i-ai scrie o scrisoare de recunoștință?
PS: Dacă nu îți place să scrii poți face un video prin care să îți transmiți aprecierea. ;)
Sursa foto: Pexels
Citește și:
Concluziile mele după 100 de zile de recunoștință
Când ai spus mulțumesc ultima oară?
Exercițiu de recunoștință pentru copii
Gesturi mici, bucurii mari
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
5 Comments
E foarte tare ideea si m-ar forta si sa scriu frumos, stii… O sa incerc pe viitor :)
Eu, cand imi mai amintesc de oamenii din trecut care mi-au facut enorm de mult bine, dar cu care nu am putut pastra legatura dintr-un motiv sau altul, imi zic o rugaciune pentur ei, se numeste “Rugaciune pentru binefacatorul tau”, e intr-o carticica pe care o tin pe birou si cuvintele de acolo parca contin in ele o parte de Rai, eu n-as fi putut concepe ceva atat de frumos :)
Ce frumos! Eu cred că ți-ar ieși niște scrisori pline de emoție. :)
Da, o voi face. Multumesc mult pentu idee :)
Mi-ai adus aminte de vremea cand imi numaram anii pe degete si scriam cu patos scrisori pline de greseli gramaticale si recunostinta, pentru bunicii de la tara… Astazi i-as scrie mamei mele, primul meu rai, careia, desi este langa mine zi de zi, nu reusesc sa-mi adun cuvintele sa-i spun cat de mult inseamna pentru mine, ea si tot ce face pentru noi. Nu reusesc pentru ca nu am crescut cu sentimente puse pe masa din bucatarie, desi tare mi-ar fi placut :d
Scrie-i! Cred că i-ar face bine. :*