La sfârșitul lunii aprilie am participat (toți 4!) la conferința Otiliei Mantelers unde s-a vorbit despre stima de sine, ce este ea de fapt, despre cum putem noi părinții să creștem stima de sine a copiilor noștri, dar și despre lucruri pe care le facem/spunem ca părinți care pot avea ca rezultat scăderea stimei de sine a celor mici.
Atmosfera a fost una caldă, prietenoasă și plină de sinceritate, așa cum mă și așteptăm să fie la o întâlnire cu Otilia. Iar Sara a fost îngăduitoare, a dormit destul de mult la eveniment așa că am avut timp să notez multe idei interesante pe care le împărtășesc acum cu voi.
Ce este stima de sine?
Pe scurt, stima de sine e sentimentul că merităm să fim iubiți și că suntem valoroși.
Pentru mine a fost interesant să aflu că până la vârstă de 5 ani copiii se simt bine știind că sunt importanți și iubiți acasă, dar că după această vârstă ei au nevoie să aparțină și unui grup și să simtă că sunt acceptați de prietenii lor din grupul respectiv. Alex mai are 3 luni și împlinește 5 ani și deja simțim dorința lui de socializare cu colegii chiar și în afara programului de grădiniță.
Stima de sine începe să se formeze din copilăria timpurie, încă de la 5 luni de viață intrauterină bebelușii încep să perceapă, să simtă și să înțeleagă. Noi, părinții, devenim primele lor oglinzi după naștere, urmând că mai târziu să intervină și alții. Ne clădim stima de sine prin reflecțiile celorlalți, avem deci nevoie de oameni care să reflecte cine suntem cu adevărat.
În acest context, devine foarte important să înțelegem că tot ce le comunicăm copiilor, atât verbal, cât și non-verbal, influențează stima lor de sine. De cele mai multe ori ne axăm cu precădere pe partea verbală în loc să profităm de non-verbal. Stima de sine a bebelușilor, de exemplu, se hrănește răspunzând calm și cald nevoilor lor pe care ei le exprimă non-verbal.
Ce se întâmplă când copiii nu au stimă de sine
Când copiii mint, nu se țin de promsiuni, pârăsc etc. iar noi îi certăm ei se simt răi, simt că au dezamăgit. Ca să supraviețuiască ei trebuie însă să se simtă bine și atunci își pot pune una din cele 3 măști:
- își dezvoltă mecanisme de apărare – acești copii par puternici și pot manifesta comportamente agresive față de alți copii, însă la o privire mai atentă suferă foarte tare;
- acceptă și se resemnează – ei chiar ajung să creadă că nu sunt suficient de buni ca să fie iubiți;
- se retrag – își construiesc o lume a lor, se refugiază în citit sau în electronice de exemplu.
Când copiii nu se mai simt buni, când nu își pot mulțumi părinții, încep să își construiască un sine fals.
Cum putem ajuta la creșterea stimei de sine a copiilor
Copiii care au parte de iubirea necondiționată a părinților lor știu că merită să fie iubiți și vor crește astfel cu o stimă de sine sănătoasă. Și e foarte simplu să le arătăm copiilor că îi iubim atunci când ei sunt cuminți, nu? Cum facem însă să reușim să le arătăm dragostea necondiționată în momentele mai grele. Greșeli vom face, dar atâta timp cât avem mai multe bile albe (reacții potrivite) decât bile negre, va fi bine.
Uneori vom contribui la scăderea stimei lor de sine spunând lucruri pe care ei nu ar trebui să le audă. Dacă avem un copil timid, spre exemplu, am putea avea tendința să ne scuzăm pentru cine e copilul nostru (“Șțiți, e rușinos/timid…”). În astfel de cazuri, când știm că avem un copil timid, mai bine vorbim cu el (“Am observat că ți-e greu când întrăm într-un loc nou. Cum e pentru tine? Ți se pare că toată lumea se uită la tine? Ce simți?”), să îl încurajăm (“Când mergem într-un loc nou mami/tati va sta cu ține.”), să diminuăm frica prin râs sau plâns și să stăm cu el cât are nevoie.
În felul asta stima de sine a copiilor va crește cu fiecare emoție pe care reușesc să o gestioneze autentic, cu fiecare situație dificilă pe care o depășesc. Altfel, dacă prin comportamentul nostru îi facem să își reprime emoțiile, ei vor face asta consumând multă energie în proces și, în consecință, nu se vor mai putea concentra pe a învăța.
Cum arată un copil cu stima de sine scazută
Când copiii au deja stima de sine scazută ei știu la ce sunt și la ce nu sunt buni, nu le place de ei, se simt ciudați, neadecvați, se simt rău și devin foarte rigizi. Rigiditatea poate veni din moștenire genetică și din experiențele de viață.
Uneori problemele cu stima de sine vin din așteptările nerealiste pe care le avem de la copii. E important să nu îi facem să se simtă neadecvați, nedemni de iubirea noastră atunci când nu reușesc să se ridice la nivelul așteptărilor noastre. În calibrarea corectă a așteptărilor poate fi de folos să punem lupa pe noi, pentru că respectivele așteptări formulate sunt influențate de mai multe filtre:
- lipsa de experiență – de exemplu, la primul copil ne-am stabilit așteptări nerealiste drept urmare ne-a deranjat dezordinea făcută, dar la al 2-lea copil nu ne-am mai consumat cu asta;
- standarde moștenite – auzite des în copilărie (“Trebuie să iei note mari.”, “Sunteți frați, nu va certați!”, “Trebuie să mănânci tot din farfurie.”);
- dorințe neîmplinite din copilărie – se poate să proiectăm propriile neîmpliniri asupra copiilor (de exemplu, dacă în copilărie ne-am fi dorit să facem balet, pian etc. și nu s-a putut, să îi trimitem pe copii să învețe);
- exagerările prezente și nevoia de aprobare – când avem nevoie de aprobarea celor din jur (de exemplu, atunci când e cineva în vizită la noi și certăm copilul pentru lucruri pentru care în mod normal nu îl certăm doar pentru că știm că musafirul nu agreează acel comportament)
- povești neterminate din trecut – un lucru care mă deranjează acum își are rădăcinile în trecut, în răni emoționale nevindecate. Atunci când suntem deranjați de ceva ce copilul face trebuie să ne întoarcem în timp și să vedem de unde vine nemulțumirea de fapt.
Copiii ar face orice ca să primească aprobarea noastră și suferă atunci când nu reușesc să ne mulțumească.
Așteptările noastre influențează deci puternic stima de sine a copiilor. În consecință, e important să ne înțelegem așteptările punându-ne întrebări precum:
- De ce am așteptarea asta?
- De unde vine?
- Eu ce câștig de aici?
- E bazată pe nevoile mele sau ale copilului?
- E în concordanță cu nevoile copilului, cu vârstă lui, cu temperamentul și cu experiență lui de viață?
Instrumente esentiale de crestere a stimei de sine
Iubirea necondiționată pe care le-o arătăm copiilor noștri este fundamentul stimei de sine.
A doua parte a conferinței s-a concentrat pe instrumentele pe care le putem folosi pentru a crește stima de sine a copiilor noștri.
- Întâlnirea autentincă – dar să fim prezenți cu totul în timpul respectiv petrecut cu copilul, să îi acordăm toată atenția, să îl ascultăm cu o curiozitate autentică, cu respect, fără să judecăm și să întrerupem.
- Siguranța psihologică
- încrederea – pentru ca cei mici să aibă încredere în noi, trebuie să recunoaștem când am greșit, să le arătăm că suntem vulnerabili;
- non-judecata – rușinarea și morala nu sunt bune, deși ne vine tare ușor să le folosim uneori;
- bucuria de copil – să ne bucurăm din plin de copii, de timpul petrecut cu ei, de activitățile pe care ni le propun; atenție la limbajul non-verbal care poate trăda faptul că nu suntem de fapt prea încântați că trebuie să ne jucăm cu ei;
- trăirea tuturor sentimentelor posibile – pentru inteligența lor emoțională e bine să îi lăsăm să trăiască toate emoțiile și să îi învățăm cum să le gestioneze în mod autentic.
Cum putem reclădi stima de sine a copiilor?
- Prin joc – putem afla ce îl supără pe copil și îl putem ajuta să proceseze emoții și să se vindece. Am mai scris despre asta aici.
- Prin limite – ferme, dar impuse cu blândețe.
- Prin a-l ajuta să spună “nu” și să își ceara drepturile – o abilitate importantă pe care o pot deprinde încetul cu încetul, cu ajutorul nostru.
Sper ca acest ghid să ne fie de folos, atât vouă, cat și nouă, să ne ajute să creștem copii echilibrați care să ajungă adulți cu o stimă de sine ridicată și care vor ști că sunt valorosi și că merită să fie iubiți.
Diferența dintre oamenii fericiți și cei nefericiți este aceea că cei fericiți au relații calde cu alți oameni.
Foto: adobe Stock
Citește și:
10 lucruri pe care am fi avut nevoie să le auzim în copilărie
11 lucruri pe care copiii ar trebui să le audă de la părinții lor
22 de lucruri pe care i le-aș spune sinelui meu de 22 de ani
Deciziile care îți schimbă viața
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply