Dacă ești mamă și știi cum e să te simți copleșită de câte trebuie să faci zilnic pentru ceilalți și întristată de gândul că pentru tine nu e timp aproape niciodată, mesajul de azi e pentru tine.
Acum câteva weekend-uri am avut un workshop pentru mame, organizat la Pinguinii. Au fost 3 ore intense, cu multe aha-uri și teme de gândire. Dar știi ce nu m-a surprins? Că atunci când am făcut exercițiul cu rolurile pe care ele le joacă în viața de zi cu zi, niciuna nu se pusese pe ea însăți pe listă. Scriseseră că sunt mame, soții, manageri, prietene, gospodine și câte și mai câte, dar ele ca atare nu apăreau pe listă. Și asta se repetă aproape de fiecare dată când folosesc exercițiul fie în workshop-uri, fie în coaching.
Numai că dacă nu ne ocupăm de propriul rezervor emoțional e prea puțin probabil să le putem dărui cu adevărat celorlalți atenție, iubire sau empatie.
Așadar, urmând un sfat de-al lui Mel Robbins, îți propun să începi să te reincluzi pe lista zilnică de to-do. În fiecare dimineață, înainte să începă nebunia cu copiii și pregătirile pentru grădiniță/școală/serviciu ia-ți 5 minute pentru tine. Dă-te jos din pat, fără să prelungești agonia că ești obosită, că e frig, că ți-e lene, etc. Mergi în bucătărie și gândește-te la un lucru pe care ai nevoie să îl faci pentru tine în ziua respectivă. Doar unul. Poate vrei să suni o prietenă, să citești o jumătate de oră, să iei masa în oraș, să te plimbi. Orice-ar fi acel lucru, acordă-ți timpul ăsta pentru tine. Apoi poți trezi copiii, poți verifica telefonul și poți ”ataca” ziua, dar începe cu acest micro-exercițiu de grijă pentru tine. Odată ce el devine ceva normal pentru tine, un soi de ritual de care te bucuri și te poți ridica din pat fără să te mai simți copleșită, poți căuta modalități de a cultiva bucuria și liniștea și peste zi. E un proces. Pașii mici, dar constanți sunt tot ce îți trebuie.
Sursa foto: Pexels
Citește și:
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Și mamele au nevoie de timp pentru ele
Harta ta spre fericire cum arată
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
10 Comments
Iti multumesc!
Cu mare drag! :*
și uite de asta mă trezesc eu la 5:30 în loc de 6:30, când se trezesc ei :D. Amin!
Acum că au cam dispărut trezirile de noapte ale Sarei sper să pot să îmi fac și eu un obicei din ăsta. 🙂
Citind articolul tau, mi-am adus aminte de una din zilele in care m-am trezit la 5 dimineata ( nu stiu cum s-a intamplat, dar nu mai aveam somn). Ma tot gandeam ce sa fac si din multitudinea de task-uri pe care mi le setasem, am zis stop si am luat o carte si am citit o ora. A fost atat de relaxant si am inceput ziua minunat, mi-a mers extrem de bine, aveam o stare asa de liniste. Asa ca daca rezolv problema cu somnul ( nu-s a morning person deloc ) , poate reusesc sa imi mai iau din timp inapoi.
Mie mi se pare atât de fain când am casa pentru mine când ceilalți dorm. Bine, presupunând că nu e beznă afară. Atunci dorm și eu! 🙂
[…] Când stăteam cu Mihail eram doar mamă și casnică. Atunci când venea Cosmin de la serviciu și stătea cu Mihail, eu mă apucam de trebăluit prin casă, rareori am lenevit. Chiar și a-mi tăia unghiile sau a mă pensa erau activități ce reprezentau o corvoadă pentru că erau contratimp și le făceam în defavoarea a altceva, gen împăturit de rufe sau mai pus la foc încă un fel de mâncare ca să nu mâncăm 3 zile aceeași mâncare… Cumva, nu aveam nicicând timpul meu. Dar acum după ce m-am întors la birou, am. Și nu știu dacă ați ghici cu ușurință sau nu, dar timpul meu e atunci când sunt pe autobus și citesc. Schimb 2 autobuze și drumurile durează aproximativ 15 minute cu fiecare la un drum, așa încât pe zi am cam o oră timp de citit. Cititul reprezintă evadarea mea. Iar aici vă las cu un alt articol ce vă va pune pe gânduri: Cum să începi să îți iei timpul inapoi. […]
Când apuc, jumătatea aceea de oră dimineața este cu adevarat momentul meu de încărcare.
Tare fain scrii si fiecare articol pe care il citesc intră tot la categoria “timp pentru mine”.
Mulțumesc.
Ce mă bucur, Ramona, mulțumesc! 🙂 Abia acum am văzut comentariul. Am fost plecați î vacanță.
[…] Cum să începi să îți iei timpul înapoi […]