Făra doar și poate mamele au nevoie de timp pentru ele chiar dacă asta pare a fi o misiune dificilă uneori. O mamă obosită și cu rezervorul emoțional gol poate însemna tensiuni și conflicte în relația cu sine, cu copiii, cu soțul.
Odată ce devii mamă timpul se comprimă mai mult decât ai fi putut crede vreodată că e posibil. În primele săptămâni sau poate chiar luni (depinde și de bebluș) ești bulversată, poate chiar deprimată. Și cum să fii altfel dacă hormonii își fac de cap, bebelușul plânge mult, nu dormi suficient, poate nu apuci nici să mănânci, simți că nimic din ceea ce faci nu e bine, că nu ai fost făcută să fii mamă, ți-e teamă și îți vine să plângi într-una. Apoi copilul crește, doarme tot mai puțin peste zi, e tot mai activ și mișună prin casă în timp ce tu ai de gătit și pentru tine și pentru el, să te joci, să ieși la plimbare, ca să nu mai zic de toate celelalte treburi care așteaptă să fie făcute. După care te întorci poate la serviciu, copilul merge la grădiniță și uite așa intri într-o nouă perioadă extrem de plină când alergi între casă și job, când cel mic stă mai mult acasă decât la grădiniță pentru că se îmbolnăvește des și tot așa.
Și atunci calibrarea corectă a așteptărilor mi se pare vitală pentru a găsi un nou echilibru și a trăi bine în loc să supraviețuiești doar. Cu cât mai repede înțelegi că viața nu va mai fi niciodată cum a fost înainte de nașterea copiilor, cu atât mai bine. Și când spun că nu va fi niciodată la fel nu mă refer la faptul că va fi mai rea, ci pur și simplu diferită. Timp liber la discreție, să faci ce vrei, când vrei și cât vrei vei mai avea poate după ce copiii vor fi crescut.
Cu toate astea trebuie să ai grijă de tine. Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru bine tău, al copiilor, al partenerului este să ai grijă de tine, să fii bine atât fizic, cât și emoțional.
Să îți faci vreme și pentru tine nu e o misiune chiar imposibilă dacă începi prin a gândi timpul ăsta în intervale de 10-15 minute de câteva ori pe zi.
Eu mi-am dat seama că, deși pot funcționa și ca un robot timp de câteva zile, dacă nu îmi creez oportunități de timp pentru mine în scurt timp încep să mă enervez din orice mărunțiș, îmi pierd răbdarea și mă trezesc vorbind răstit. Ce am făcut concret ca să mă asigur că reușesc să mă ocup și de mine a fost, în primul rând, să vorbesc cu soțul meu și să îi explic într-un mod calm și asertiv că am nevoie de minutele astea pentru mine și deci și de ajutorul lui. Apoi, am renunțat la a visa că am o oră în care pot face ce am nevoie sau ce am chef și am început să îmi iau câte 10-15 minute pentru mine (uneori chiar și o jumătate de oră). Uneori stau pur și simplu în liniște și îmi las mintea să se ducă unde vrea ea, alteori îmi fac unghiile chiar dacă o manichiură completă poate însemna că o încep azi și o termin mâine, citesc, ascult muzică, mă uit la un serial sau scriu. În rare ocazii se întâmplă să programez timp mai mult pentru mine și ne ajustăm programul în așa fel încât să pot ajunge la salon, la un atelier sau eveniment.
Fără să am pretenția că asta e singura sau cea mai bună variantă de a avea timp pentru tine, experiența mea spune că intervalele scurte funcționează și îți aduc în mod cert un beneficiu mai mare decât dacă nu le-ai avea deloc. Sunt atât de mult lucruri mărunte pe care le poți face pentru propriul răsfăț:
- propune-ți să îți iei câte 10-15 minute pentru tine măcar de 3 ori pe zi și cere ajutorul partenerului
- ieși din casă
- fă-ți unghiile
- aranjează-ți părul
- sună o prietenă
- cere o îmbrățișare
- fă un exercițiu de recunoștință
- ascultă o melodie care îți place
- citește ceva ce nu ține de “părințeală”
- fă o baie cu spumă
- râzi
- plângi dacă simți nevoia să o faci
- fă puțină mișcare
- bucură-te de lucrurile mărunte și încearcă să fii mai prezentă
- respiră adânc
Lista rămâne deschisă. Până la urmă poți face orice îți place, important e să te ajute să te relaxezi și să îți încarci bateriile pentru că dacă tu ești bine cu tine vei fi bine și cu ceilalți.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
O casă plină de gălăgie e mai sănătoasă decât o casă plină de liniște
Vreau să fiu un refugiu pentru copiii mei
Când simți că pentru tine nu e timp și nu e loc
Sunt obosită, dar fericită
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
Leave A Reply