E 08:00 dimineața, Alex și Mircea au plecat, iar Sara doarme. Sufrageria e îmbrăcată în liniște și miros de cafea. Lucrez cu spor la un workshop de branding personal și mai am o oră până vine bona. Se trezește și Sara, mâncăm împreună ș-apoi eu mă întorc la treabă, iar ele merg la joacă. Și lucrez în flow de nici n-aud ce se petrece în jurul meu. Mă mai uit la ceas după ora 14:00 și mă pregătesc să îl iau pe Alex de la școală. E fain afară așa că mai stăm puțin la aer și ne gândim ce ne vom juca acasă. La 17:00 bona pleacă, eu și copiii ne facem de cap până pe la 19:00 când vine Mircea și mă schimbă din tură ca eu să mai pot lucra la articol. Mâncăm împreună, ne mai jucăm cu copiii, facem programul de seară, strângem prin casă și-apoi pun punct zilei cu o carte bună.
Ce frumos visam că viața de freelancer și lucratul de acasă vor merge brici!
Pe vremea când lucram în corporație eram super organizată. Toate întâlnirile erau puse în calendar. Agenda era sfântă și ea, planificam, lucram pe priorități, bifam cu sfințenie ce am reușit să duc la bun sfârșit și mutam pe altă zi ceea ce rămăsese nefăcut. Zilele în care livram cursuri arătau într-un fel, zilele în care aveam multe întâlniri erau altfel, cele cu evaluări erau diferite și ele. Dar aveam niște modele clare și asta îmi dădea claritate.
Cât am fost în concediu de maternitate cu Alex nu am avut altă treabă decât să am grijă de el, de masă, de casă. Poate de asta mi-am și dorit să revin la muncă după 1 an.
Am mai avut o rutină destul de plictisitoare pe ultima sută de metri în sarcina cu Sara. Contracțiile mă țineau într-un repaos aproape total. Am tot citit, am văzut tone de seriale, am stat cu mine și am petrecut timp cu Alex doar că lui nu i se părea foarte interesant să fim așa statici. Și am scris pentru blog. Mult.
Concediul de maternitate cu Sara numai concediu nu a fost. Pe lângă timpul petrecut cu ea, joacă, plimbări, casă și gătit am scris zilnic pe blog. La început era relativ simplu pentru că ea dormea mult. Apoi, pe măsură ce devenea mai activă și mai mobilă, timpul pentru scris a devenit foarte fragmentat și de multe ori venea cu stres, cu frustrări, cu nemulțumiri.
Când credeam că s-au așezat lucrurile cât de cât Alex a început școala, bona ne-a anunțat că trebuie să ne căutăm pe altcineva care să ne ajute cu copiii. Alte permutări, alte planuri și socoteli.
Ca să fie treaba treabă m-am înscris la școala de coaching și am decis să nu mă mai întorc la corporație, ci să lucrez ca freelancer pe training și coaching și, desigur, să scriu în continuare. Am băgat repede o gripă colectivă între sărbători așa că am rămas în urmă cu multe. Apoi, după doar 3 săptămâni de școală, Alex a intrat iar în vacanță și m-a făcut knock out. L-am luat cu mine pe unde s-a putut, jucam x-0 pe la workshop-uri ca să treacă timpul mai repede pentru el.
Mă pregătesc pentru o certificare de evolutionary coaching și stau mult cu mine ca să mai decodific o parte din rușine și din încrederea scăzută în mine. V-am mai zis că dezvoltarea personală și lucrul cu sinele nu e chiar floare la ureche, dar știu că doar de mine depinde să îmi revizuiesc schemele mentale dacă vreau să pot trăi din plin, autentic și aliniat cu valorile mele. I am a woman on a mission! :)
Cum arată, deci, realitatea mea? E cu totul alt film decât ce visam! Mă culc foarte târziu așa că mă trezesc deodată cu Sara, bona vine și ea. Mai schimbăm o vorbă, mai mâncăm, ne mai fugărim prin casă și mă trezesc că e deja ora 10:00 și n-am lucrat nimic. În unele zile, de pe la 11:00 am întâlniri: fie de coaching cu clienții, fie mai de srategie, altele cu prieteni și colegi. Se face prânz. Fug acasă și mai pregătesc repede o mâncare. Apoi merg după Alex care are tone de energie nefolosită și rucsacul emoțional plin. În traducere, devin sacul lui de box, buretele care absoarbe, urechile care ascultă, brațele care cuprind. Uneori simt că m-aș transforma într-un căpcăun și mă abțin cât pot, dar mai dă și cu virgulă. Mircea vine mereu după ora 19:00 obosit și flămând, așa că trece de ora 20:00 până degetele mele ajung iar pe tastură.
Mă mai cheamă lumea la câte un eveniment, dar pentru asta trebuie să se cam alinieze planetele. Am de învățat, de gândit strategii, de observat ce îmi aduce energie și ce mă seacă de ea. La pilates ajung mult mai rar decât aș vrea și asta nu îmi convine. Biroul meu e în mijlocul jucăriilor, în sufragerie. Bani să stau toată ziua să lucrez din cafenele și hub-uri n-am.
Na, cam așa arăt eu fără rutina mea care îmi dădea atâta claritate. Știu că e un proces și o tranziție mare dar sunt zile în care mai pierd asta din vedere. Data viitoare să nu mă mai invidiați pentru câte fac, ci mai bine spuneți-mi: Mai am vreo șansă să lucrez și eu liniștită, ca tot omul? :)
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
Când lucrezi de acasă și asteroizii zboară pe lângă tine
7 cadouri pe care un coach bun ți le face
15 idei de home office amenajate în spații mici
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
21 Comments
Cand am inceput sa citesc, chiar m-am gandit “da nu pricep de ce e nemultumita. Pare ca e totul bine” :)))
Eu abia ma descurc cu 1 copil si 1 catel, asa ca n-am vreo idee salvatoare. Dar iti tin pumnii. Vor veni vremuri mai bune :)
Hehee! Recunosc, deschiderea a fost cu intenție scrisă. :) Mulțumesc pentru încurajare! Sunt sigură că va fi bine. :D
Tu te plangi iar eu, corporatista 9-5 cu acte in regula, visez sa fac in viitor ce faci tu acum (partea cu lucratul de acasa). :)) Eu cred ca ti-ar fi fost mai greu daca era sa te reintorci la munca de birou, gandeste-te ca ai fi ajuns si tu acasa tot pe la 6-7 si n-ai mai avea timp/energie deloc de copii.
Știu! Și e asumată alegerea cu toată tranziția asta. Dacă mă întorceam la birou nici de blog nu mai aveam timp. Să nu lași haosul din program să te împiedice. Just do it când va veni momentul. ;)
As face-o de maine, daca mi-ar permite meseria :)) Nu stiu, eu ma gandesc incontinuu de vreo cateva luni la cum sa fac sa-mi aliniez planetele in sensul asta in viitor :))
Poate încerci să îți pui o intenție și să te detașezi apoi de rezultat. The Universe might just listen. ;)
off, Cristina, te inteleg asa de bine!
eu in ultima vremea mi am format urmatoarea rutina: cum pleaca DAnte la scoala cum imi vad doar de ce vreau eu sa fac. Horia mananca de obicei odata cu Dante asa ca dupa ora 8 imi iau laptopul in brațe sau cartea pe care vreau sa o citesc sau un film la care vrau sa ma uit. daca horia ma solicita mai desenez cu el, mai fac un lego. dar altfel ne cam vedemfiecare de ale lui. sigur, are si zile cand e marait si orice face ma vrea cu el. dar incerc sa imi pastrez orele diminetii pentru mine. (bine, mai pun o masina la spalat, mai intind niste rufe, mai una alta)
dupa ce vine dante intru in priza: gatit rapid (nu mananca niciodata imediat cum ajunge si m am invatat sa nu ma mai dau peste cap sa fie mancarea calda pe masa ) sau incalzit mancarea, facut ordine, teme, haine, si toate cate mai sunt. mai citim impreuna,doarme horia (ragaz de a sta doar cu dante). seara iar imi iau timp pentru mine cat se joaca copiii impreuna dupa cină. daca am noroc sa se culce devreme mai prind o ora penru citit sau altceva.
bine, asta e schema mare. dar rutina rutina cu adevarat nu exista cand sunt copiii mici. si nu vad cum sa fii eficient lucrand de acasa astfel. de aia nici nu am curaj sa imi caut ceva constant de lucru fie si online. as pune presiune pe mine si mi ar fi greu.
Mie îmi sună bine ce zici tu. Și eu am zis că îmi iau orele de dimineață pentru mine. Dar peste zi se întâmplă atâtea că seara mă trezesc că nu am terminat tot felul de lucruri, nu am răspuns la mail-uri, etc… Se face 1-2 noaptea și dimineața nu mă pot trezi. Aștept să treacă și certificarea asta de la începutul lui martie și mai fac ajustări. :*
sa stii ca si weekendul e de luat in calcul la capitolul asta. desi teoretic stam cu familia, in familie, adevarul e ca toti avem nevoie de timpul liber si pentru noi. am zile de weekend in care imi propun sa fac doar o friptura si ceva usor si in rest fiecare cu ale lui. dante daca nu are teme sau le a facut de vineri e bucuros sa stea cu desenele lui, sa stea la tableta, soțul vrea sa stea la calculator. asa ca imi iau si eu o carte sau laptopul sau ce vreau eu si cate doua trei ori fiecare cu treaba lui. sigur, asta de o luna doua de cand a devenit si horia mai independent, de cand sunt mesele regulate si tot asa. soțul mi a zis clar ca el nu vrea sa ma vada in weekend facand curatenie sau sa ii cer lui asta. si mi se pare corect, mai ales acum cand este plecat in timpul saptamanii, sa nu ne petrecem timpul stergand praful.
cu cat vor mai creste copiii va fi mai bine :). inca imi amintesc de duminicile in care nu faceam nimic inainte sa l am pe horia :))). si rememoram ca cea mai faina perioada cu dante a fost intre trei si sase ani. fara crize majore, fara scoala, fara ”trebuie sa”.
Am și zile de weekend în care îmi aloc timp să lucrez câte puțin, doar că de obicei se adună multe de făcut sâmbătă și duminică. :)
Welcome to my world, sis! Părerea mea e sa faci repede un workshop-ul de Time management pt noi astea fără de program fix. Eu sunt prima înscrisă! N-ai zis nimic de împăcarea treburilor casnice cu munca de acasă, ca pe mine alea ma urla de ma trezesc la 12 ca trebuie sa plec după Ana și nu am făcut nimic decât sa strâng, bag la spălat, fac ordine și tot nu se vede nimic
Să știi că aș putea. Dar m-aș simți mai bine să știu înainte că am găsit totuși o variantă de time management care m-a ajutat. :))
Nici la mine nu stă treaba mai roz, să știi. Efectiv nu știu unde „dispar” toate orele alea până când trebuie să merg să-l iau pe Alex de la grădi. Suspectez că am prin preajmă un vortex ceva, care înfulecă timp. :)) Până termin cu lucrurile de făcut prin casă, cumpărături, ordine, mâncare mă trezesc că e timpul să-mi iau iar tolba din cui și s-o pornesc către grădi. Așa am ajuns să stau nopțile. Mă ocup cu scrisul, cititul și orice altceva simt eu că aduce un plus și pentru mine de la ora 10:00 noaptea încolo. Mă uită Dumnezeu până în creierii nopții făcând lucrurile astea, de care în timpul zilei nu am întotdeauna timp. Aș zice că sunt o pasăre de noapte, dar de fapt sunt doar un porumbel cu cearcăne, permanent extenuat. :))
Parcă descrii programul meu! :)) Mi-a plăcut asta cu porumbelul cu cearcăne. Fix așa mă simt!
Eu tocmai ce mi-am închiriat un spațiu de birou ca să lucrez liniștită, organizată, focusată și eficientă. Asta după 6 ani de freelancing acasă. Am ajuns la concluzia că mai greu decât job-ul de mamă este jobul de mamă care lucrează de acasă :)
Wow, ce bine sună! Să îl stăpânești sănătoasă! M-aș vedea la un locșor al meu. Dar deocamdată suntem la capitolul ”strângem cureaua”. :)
Priveste partea buna a lucrurilor – ei invata de mici ce inseamna client / agenda / negociere / promisiune :) si vor fi cu un pas inaintea celor care au stat cu bona.
Mi-e teamă să nu mă întâlnesc fix eu cu ei la masa de negociere! :))
Multa lume isi doreste sa faca ce facem noi, imi zice Horatiu aproape zilnic. E asta suficient pentru tine? Fiecare isi raspunde pentru el.
Eu mă gândeam acum, în timp ce citeam ce ai scris, că poate te-ar ajuta un prieten/rudă să mergi la el acasă măcar o parte din zi să lucrezi liniștită. Asta că tot ziceai de bani pentru cafenele și hub-uri. Ideal și cineva aproape de casă.
Faină idee, Laura! Singura problemă e că prietenii care se încadrează în criteriile astea au și copii. :D