Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre cum în lista priorităților unei femei copilul va fi probabil mereu pe locul întâi, odată ce ea devine mamă. Vorbim aici de oameni pe care îi știm și cu care am stat de vorbă. Sunt sigură că se mai găsesc și excepții de la regulă. Pentru tați, lucrurile par să fie mai flexibile – vor avea perioade în care copilul și familia vor fi pe primul loc, dar vor exista și zile când proiectele profesionale vor prima.

Să fii mamă e tare frumos însă nu e ușor deloc – nici pentru cele care stau acasă cu copiii și nici pentru cele care se împart între casă și serviciu. Despre cele din a doua categorie vreau să vă povestesc azi, pentru că fac parte din ea.

Din totdeauna am știut că pe lista valorilor mele familia ocupă un loc fruntaș. Asta nu înseamnă că a aduce o contribuție în zona profesională nu e important pentru mine, ba dimpotrivă. M-am străduit să pun bazele unei cariere înainte să devin mamă pentru prima oară, am investit (și continui să investesc) în mine și în dezvoltarea mea, m-am implicat maxim în proiectele de dezvoltare gândite pentru colegii mei și mi-am dedicat o foarte mare parte din timp serviciului fără să îmi pară vreodată rău pentru asta.

La prima sarcină nu mi-am luat nici program redus de lucru și nici concediul prenatal nu am apucat mi-l iau. Apoi a apărut Alex în ecuație si am stat acasă cu el un an magic. Nicio zi petrecută împreună nu a fost lipsită de noi descoperiri despre mine. Spre sfârșitul perioadei însă simțeam deja nevoia să fac și altceva decât să mă plimb, să gătesc, să mă joc și să gânguresc de dimineață până seara.

Nici la sarcina cu Sara nu am scăpat de complicații și contracții. De data asta însă m-am asigurat că ne pun pe noi două pe locul întâi. Mi-am luat program redus de muncă și concediu prenatal din timp, decizii pentru care mă felicit, indiferent de câte sprâncene s-au ridicat pe la birou pentru că plecam mai devreme. E simplu să judeci, să arunci cuvinte și observații gratuite, să dezbați cu alți colegi (niciodată cu viitoarea mamă). Nu stă nimeni să se gândească la faptul că o femeie gravidă cu program redus face în 6 ore tot atâtea câte făcea înainte în 8, că doar proiectele și activitățile nu se reduc și ele. Că simptomele sarcinii își pun puternic amprenta pe abilitățile fizice și pe puterea de concentrare. Că poate, în loc să doarmă noaptea a stat să îngrijească un copil bolnav…

Am lucrat cu și pentru oameni cu familii, care m-au înțeles când a fost nevoie să ajung mai târziu la birou sau poate să plec mai devreme și mereu am găsit variante de a recupera timpul respectiv. Problema nu a fost cu managerii mei direcți, ci mai degrabă cu ceilalți. De fapt, nici nu era problemă. Mie îmi este foarte clară ordinea priorităților, știu pe ce principii am clădit tot ce am făcut până acum și sunt foarte împăcată cu asta. Faptul că altora nu le este la fel de clar, că poate nu și-au definit încă ce își doresc de la viață, că stau și fac comparații între ei și mine (sau orice viitoare mamă), între programul lor și programul unei gravide e, până la urmă, problema lor, nu a mea și nici nu m-am consumat prea tare cu asta.

Ziua începe mult mai devreme când ai copii și nici nu se termină la ce ora vrei tu, de cele mai multe ori. Te pregătești nu doar pe tine pentru o nouă zi, ci și pe cei mici. Iar seara, când vii acasă după o zi plină la birou, copiii te așteaptă fresh, cu dor de tine și chef de joacă după o zi în care nu te-au văzut mai deloc.

Pentru părinți e ca și cum ar avea 2 job-uri full-time: cel de părinte și cel de la serviciu. Și primul dintre ele nu are program clar delimitat, ci e 24 din 24. Nu e ca și cum toate emoțiile, îngrijorările, problemele, bucuriile legate de copil sunt ca o haină pe care o scoți și o pui pe umeraș când ajungi la muncă și o mai îmbraci abia la plecare. Până nu devii părinte cred că poate fi greu să asimilezi treaba asta (nu dau cu parul, doar constat). 

Așadar, dragă (viitoare) mămică, oameni “binevoitori” și cu prea mult timp liber la dispoziție ca să îi analizeze pe alții vor exista mereu. Până la urmă fiecare decide cu ce își ocupă timpul. Tu fă ce și cum simți tu că trebuie să faci ca să fie bine și ia decizii bazându-te mereu pe ce e important pentru ține, nu pe ce vor spune ceilalți.

Sursa foto: aici

 
 
Citește și:

Uite-te în oglindă, nu peste gard!

Comparațiile dăunează grav sănătății

Ce spun alții despre tine e doar interpretarea lor

Încăpățânarea de a fi perfecți și de ce facem asta
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.