Se întâmpla acum vreo lună, într-o duminică. M-am trezit cu o contractură musculară lângă omplat și amețeam atât de tare că nu m-am putut ridica din pat până pe la prânz. Puteam sta întinsă într-o singură poziție ca să nu se învârtă totul cu mine. Ca un om plictisit de atâta zăcut și cu telefonul la-ndemână am intrat pe Facebook. După două scroll-uri l-am văzut. Era articolul meu distribuit de cineva din zona de online. ”Ce tare!”, mă gândeam. Un articol vechi la care mai ajunge lumea totuși. Entuziasmul a fost foarte short-lived, fix până am dat de comentarii, unde alte doamne, unele tot din online, se puseseră pe aruncat cu roșii. Unele strigau că sunt sigur una dintre mamele perfecte, altele că sunt scriitor motivațional care traduce articole și că nu mă știu exprima corect românește. Fac aici o paranteză să zic că habar nu am ce e un scriitor motivațional. Nu sună rău, dar asta cu motivatul altora nu funcționează decât poate pe termen scurt. Anyway… Nu știu prin ce filtre au trecut doamnele respective informația, dar e clar că mesajul din articolul meu a ajuns la ele total distorsionat.
Asta e realitatea. Nu toată lumea va primi mesajele noastre așa cum le-am gândit și înțeles noi. E normal să se întâmple asta. Nu toată lumea va rezona cu noi, la fel cum nici noi nu rezonăm cu toată lumea. Nici nu trebuie!
Orice faci, spui sau scrii va fi trecut prin filtrul a ceea ce trăiește celălalt în momentul respectiv.
Nu poți controla felul în care alții primesc energia ta. Oamenii văd ceea sunt pregătiți să vadă și orice faci, spui sau scrii va fi trecut prin filtrul a ceea ce trăiește celălalt în momentul respectiv. Reacția lui nu are nicio legătură cu tine.
Dacă ai o misiune, ai valori clar definite care te ghidează în luarea deciziilor și dacă ți-ai găsit drumul mergi pe el cu autenticitate, integritate și curaj. Eu cred tare că mesajul tău va ajunge la cine are cu adevărat nevoie de el.
M-a întristat ceea ce am citit, e adevărat. Și-apoi m-am trezit într-un dialog intern: să răspund sau să îmi văd de amețeala mea? Am hotărât să nu răspund. Nu aveam nici chef, nici energie de investit în rățoială online. M-am întrebat totuși dacă nu cumva mă dau bătută și vreau doar să evit conflictul. M-am liniștit când mi-ai dat seama că da, evitam să intru în conflict, dar nu de teamă, ci dintr-o alegere asumată. Nu era nimic acolo care să mă ajute să cresc, să devin mai bună.
Eleanor Roosevelt spunea că nimeni nu ne poate face să ne simțim inferiori decât în măsura în care le dăm voie. Eu aleg să nu îi las pe alții să mă tragă în jos cu părerea lor despre mine. Am drumul meu, care se va intersecta cu drumul cui are nevoie de ceea ce am de oferit. La fel ai și tu un drum al tău. Stai pe el!
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
”O tâmpenie de articol” – De ce ți-ai irosi timpul lăsând comentarii agresive?
Valori: De ce facem ceea ce facem și vrem ceea ce vrem
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Fii pe placul tău, nu pe placul altora
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
8 Comments
Buna Cristina,
Am descoperit blogul tau de cateva saptamani si ma bucur tare pentru ca tu si blogul tau sunteti “pauza mea de bine”.
“Inspiratia saptamanii” este ca o cutie postala pentru mine, abia astept vineri seara sa vad coletia ta de sugestii.
Prin intermediul tau am ajuns sa “cunosc” alti oameni frumosi. Iti multumesc !
Nu mai am cont de Facebook( si nu simt nici cea mai mica nevoie sa-l redeschid) asa ca nu-ti pot da like( sau pot si eu nu ma pricep?).
Din punctul meu de vedere, ce publica un blogger este ca o tava plina de prajituri asortate, vrei cu ciocolata, iei cu ciocolata, nu sunt prajituri cu ciocolata pe tava…spui “nu multumesc” si gata.
Poti sa spui ceva despre efortul gazdei de a te servi cu prajituri, dar nu esti obligat.
Esti un om frumos, curajos( putini sunt cei ce-si asuma punctul de vedere , indiferent ca palce sau deranjeaza), muncitor, darnic si preocupat sa faca ceva pentru locul unde el si copiii lui traiesc. Iti multumesc pentru asta pentru ca iubesc locul asta si tu, prin tot ce faci, il faci mai bun.
Cele trei filtre sugerate de tine pentru cei care lasa un mesaj sunt de urmat.
Poate o parte din cei ce au lasat comentarii rautacioase au avut o zi aiurea dupa, nu cred ca aruncand cu rautate poti primi bunatate in schimb.
Te urmaresc ” din umbra” dar “prajiturile”tale sunt delicioase, nu mananc in fiecare zi , dar apreciez efortul tau de a le oferi.
Multumesc!
Denisa
Mi se pare foarte curajoasă decizia ta de a renunța la contul de Facebook! 🙂 Mă bucur tare că ai ajuns pe blog și revii pentru ”prăjituri” și apreciez că ți-ai luat timp să îmi scrii. Cred că fiecare dintre noi, cu stropul lui poate ajuta la lumea mai bună de care spui.
Imi place foarte mult de tine. “Prin lentilele mele” te văd că fiind cea mai optimista persoana din online și mereu mă încarc cu energie pozitivă citind articolele tale (chiar și atunci când scrii despre un subiect controversat). Adesea mă și întreb… How can you do IT?
Imediat voi accesa și articolul discordiei… Sunt foarte curioasa!
Îmi plac lentilele tale, ce să zic? Nu sunt chiar atât de optimistă și mi se umple paharul câteodată și-atunci mă mai descarc în scris. Daaar, cred foarte tare că nu am cum să ajut lumea dacă mă lamentez toată ziua. Așa că aleg să îi ajut pe oameni – prin blog, coaching, training – să se cunoască mai bine, să se înțeleagă mai bine ca să poată trăi vieți frumoase și pline de sens. Cât despre mărul discordiei, cred că vei fi dezamăgită. Dar aștept să îmi spui părerea ta. 🙂
Pe mine nu încetează să mă uimească reacțiile de tipul ăsta. Ieri citeam la Amina că a fost atacată pentru că a făcut reclamă, nu mai știu când și la cine, tot așa, comentarii pline de răutate…mi-e greu să înțeleg dar încerc…multe frustrări acumulează unii…
Oamanii proiectează la greu toate frustrările, durerile și supărările lor pe ceilalți…
Bravo, Cristina! Mă înclin în faţa atitudinii tale şi o susţin!
Mulțumesc! M-am prins mai greu, e adevărat. Dar îmi place persoana care devin. 🙂