Nu aveam niciun chef să mă trezesc, să mă pregătesc și să plec la eveniment. Avusesem o săptămână grea, mental nu eram într-o stare prea bună și nici cu sănătatea nu stăteam strălucit. Soțul meu mă încuraja să îmi iau timpul ăsta pentru mine, că el va sta cu copiii. În adâncul meu știam că are dreptate așa că m-am adunat, m-am aranjat și dusă am fost.
În coincidențe nu mai cred de ceva vreme și mi s-a confirmat încă o dată că lucrurile se întâmplă mereu cu un motiv anume, chiar dacă motivul ăla e greu de văzut sau de înțeles.
Am ajuns la conferința Sun Talks și la Sun Plaza pentru prima oară, mi-am găsit loc în spațiul unde se desfășura conferința, mi-am luat apă și cafea. Eram deja într-o altă stare de spirit și așteptam să fiu inspirată. Și dacă e ceva ce mi-am luat din întâlnirea cu Tedy Necula asta a fost inspirație!
Imaginează-ți că ai de ajuns din punctul A în punctul B. Ce drum preferi? Unul drept și de viteză, gen autostradă, un drum plictisitor și pe care nu vezi nimic (dar ajungi repede)? Sau preferi un drum șerpuit, cu serpentine, care înseamnă o călătorie mai lungă dar pe care ai timp să admiri ce e pe stângă și dreapta, să înveți când să frânezi, când să accelerezi, cum să iei curbele. Ăsta a fost exercițiul de imaginație cu care Tedy și-a deschis discursul.
Oricât de tentantă ar putea fi autostrada, realitatea e că viețile noastre sunt mai degrabă drumuri cu serpentine, iar eu ajunsesem la Sun Talks după niște viraje luate aiurea și cu o voce critică în capul meu care îmi spunea că poate locul meu e pe o șosea mai dreaptă. Cu fiecare lecție pe care mi-o asum îmi dau seama că mai important decât orice este ce alegi să vezi din ce e în jurul tău, ce înveți din fiecare curbă luată, din fiecare bucată de drum drept.
Și dacă tot vorbim de ce alegem să vedem… Mai știi când povesteam despre convingerile care îmi fac viața mai puțin complicată? Cum spunea și Tedy, e bine să fim umani și pozitivi, să le aducem oamenilor contexte în care să vadă ce e bun în ei, să le fim oglinzi limpezi. Eu n-aș putea face meseria de coach dacă nu aș crede despre fiecare client că are toate resursele interne de care are nevoie. În meserie și în afara ei, contează mai puțin ce faci și mai mult cum faci ceea ce faci? Ești uman? Vezi binele din ceilalți? În ce fel e omul mai bun după o interacțiune cu tine?
Asta cred că e valabil și în relația noastră cu noi înșine. Când te-ai gândit ultima dată la vocea cu care îți vorbești? Mai ales în situațiile în care lucrurile nu merg tocmai conform cu așteptările tale. Ai văzut vreodată o electrocardiogramă? Bătăile inimii sunt desenate ca un zig zag, cu vârfuri și văi. Zig zag-ul ăsta înseamnă viață. E normal, ba chiar de dorit 🙂 să arate așa. Noi însă căutăm mereu echilibrul în partea de sus, vrem doar vârfuri. Fără văi însă ele nu ar exista. Văile fac vârfurile cu atât mai prețioase. Paradoxal însă, coborâșurile astea nu prea ne plac pentru că ne ferim de emoțiile și trăirile cu care vin la pachet. De asta cred că e foarte important ca atunci când ești jos să ai lângă tine prieteni, familie, terapeuți sau coachi care să îți arate că tu nu ești doar o vale. Felul în care te raportezi la bătăile inimii, la zbor, la picaj, la cei din jur e atitudinea ta. Iar atitudinea e totul, cum spune Jeff Keller în cartea pe care Tedy ne-a recomandat-o și pe care am primit-o la finalul evenimentului.
”Atâta timp cât inima vă bate puteți face ce trebuie pentru voi și pentru ceilalți.” – Tedy Necula
Unul dintre motivele pentru care numitor comun în tot ceea ce fac este autocunoașterea este tocmai explorarea văilor și a lecțiilor care ne așteaptă dincolo de ele. Când ai fost sus, cum ai căzut? Ce s-a întâmplat? Ce ai simțit? Cum erai în picaj? Cum erai jos? Cum te-ai ridicat? Ce ai învățat? Sunt doar câteva dintre întrebările care te ajută să devii mai conștient, mai viu și intens. Poți vedea intensitatea asta, zig zagul celuilalt și unde se află chiar în ochii lui. Ai observat-o vreodată? I-ai lăsat pe alții să vadă asta în ochii tăi?
Am scris mult deja și am acoperit poate jumătate din inspirația de care aveam nevoie și pe care Tedy ne-a dat-o cu generozitate. Îți mai las mai jos câteva idei pe care le-am simțit valoroase:
- Ce alegi să vezi din tot ce e în jurul tău?
- Echilibrul apare atunci când accepți că în tine este și bine și rău, când accepți că trăiești cu ambele.
- O persoană cu handicap es un om care a spus măcar o dată în viață ”Nu pot!”. Ăla a fost handicapul lor atunci.
- Ne luăm modele de mici și începem să ne pierdem pe noi înșine.Nu îi dăm voie modelului să greșească pentru că asta ne-ar dăuna nouă.
- Cei mai buni mentori sunt cei care întorc oglinda spre noi.
- Suntem și regizori și actori principali în filmele noastre. Contează ce lăsăm după montaj. Care e ponderea dintre pozitiv și negativ?
- Când ești dispus să îți pui întrebările potrivite, contextele și poveștile apar.
- Oamenii au nevoie de inspirație. Împărtășește cu ei poveștile care te-au construit.
- Cu toții discriminăm atunci când suntem în fața a ceva diferit ce modelul nostru mental. Important e ce faci după ce ochii, ureche, creierul discriminează.
- Limita nu e cerul. E ceea ce ăți spui tu că e.
Am râs și am plâns la discursul lui Tedy. Asta m-a făcut să mă simt vie, vulnerabilă și puternică în același timp. Am plecat de la eveniment un alt om și cred că la fel au simțit și cei peste 50 de parteneri de călătorie pe care i-am avut.
M-aș bucura să îmi spuni cu ce anume din tot ce am scris aici ai rezonat și care e un lucru valoros pe care ți-l iei din articol.
Sursa foto: Adobe Stock
Citește și:
Una dintre cele mai faine experiențe pe care le poți trăi
Exercițiu de identificare a valorilor personale
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
Leave A Reply