La voi ce face diferența între o zi bună și una nasoală?
Oricât aș vrea să dau vina pe circumstanțe, pe norocul, relele intenții sau nepăsarea altora îmi dau seama că nu are rost să mă amăgesc. Dacă e să fiu sinceră (și n-am motive să nu fiu), să pasez vina pentru dispozițiile mele emoționale neplăcute undeva în exteriorul meu nu m-a ajutat niciodată. Nu mi-a readus cheful de viață și nu m-a făcut să mă simt mai capabilă sau mai realizată.
Sunt, desigur, lucruri pe care le pot face ca să văd lumea cu ochi mai buni, fără ca asta să însemne că îmi pun ochelarii cu lentilă roz și o dau într-un optimism din ăla exagerat. În primul rând mă pot uita în ograda mea, să văd ce programe rulează în backgroud și-apoi să scap de balastul de convingeri care îmi îngreunează inutil viața.
O parte din credințele după care mă ghidez și îmi trăiesc viața de vreun an încoace sunt și cele de mai jos.
Cu cât mai devreme renunțăm la speranța unui trecut mai bun, cu atât mai bine – Vorbele îi aparțin lui Irvin Yalom. Ziceți voi dacă n-are dreptate! Chiar dacă ajungem să explorăm trecutul în terapie sau – tangențial – în coaching, o facem pentru a avea un prezent trăit frumos, liniștit, împăcat. Trecutul nu poate fi schimbat, viitorul sperăm să îl avem dar nu primim garanții de la nimeni, așa că ne rămâne să fim cât mai mult prezenți, împliniți și recunoscători aici și acum.
Nu e treaba mea sa salvez pe nimeni – Ohooo! Salvatorul din mine se mai cutremură uneori când sesizează câte o ocazie să se activeze, dar e unul din lucrurile la care am lucrat intens în ultima vreme și sunt mândră că, de cele mai multe ori, reușesc să nu îmi mai asum rolul de salvator și sfătuitor și să mă limitez la a pune întrebări sau a oglindi lucruri pe care îl aud pe celălalt că le spune.
It is what it is – Asta e noua mea mantră despre care am povestit pe larg aici. Poveștile pe care ni le spunem despre noi și despre lume vor influența puternic răspunsul nostru la diferitele evenimente. Din mentalitatea de victima sunt slabe șanse să ne recunoaștem resursele interne și să le putem mobiliza pentru a evalua situațiile obiectiv și a merge mai departe. Puteți să o ascultați pe Carol Dweck vorbind despre asta aici.
Oamenii văd ceea ce sunt pregătiți să vadă – Din punct de vedere al evoluției noastre, creștem în etape și operăm pe diferite niveluri de conștiință. Atâta timp cât nu reușim să satisfacem nevoile ego-ului propriu, nu ne identificăm convingerile limitative și fricile din spatele lor care ne dictează comportamentul sunt slabe șanse să reușim să ajutăm sufletul să își facă nevoie auzite, să ne detașăm și să începem să luăm decizii bazate pe valori, nu dictate de frici.
Oamenii, în general, își dau silința – Să facă (mai) bine. Să fie (mai) buni. Vreau să cred asta! În situațiile în care reușesc să mă surprind blamând pe cineva pentru un comportament care, aparent, intră în conflict cu valorile mele mă ajută mult să cred că acea persoană face tot ce poate la un anumit moment dat. Și-atunci când reușesc să văd și versiunea asta a evenimentelor lucrurile devin mai puțin complicate și consumul meu emoțional scade considerabil.
Sursa: Quotefancy
Acum că le-am scris pe astea îmi dau seama că aș mai avea de adăugat câteva. Le las însă pentru data viitoare. Până atunci, pentru următoarea voastră Pauză de Bine poate vă gândiți la cum ați putea să vă faceți viața mai puțin complicată. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi, deci: ce stă în puterea voastră (și depinde doar de voi) să faceți pentru a vă simplifica viața și a o face mai faină?
Fă-ți timp pentru tine. Ia o pauză de bine!
Foto: Andreea Mitran
Citește și:
Degeaba faci ordine în jur dacă ignori dezordinea din interior
11 cadouri pe care să începi să ți le faci
Exercițiu de identificare a valorilor personale
Fii prieten cu teama, dar nu o lăsa să ia decizii pentru tine
Fericirea ta nu e treaba altora
”Uite-i ce fericiți sunt! Sigur n-au nicio grijă!”
Inventar pentru suflet
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
3 Comments
Buna Cristina,
Cat timp mi-a luat( 40 de ani) sa ajung la ce ai scris si tu:
Nu e treaba mea sa salvez pe nimeni!
Desi suna la prima vedere un pic egiost , e atat de adevarat si de complex.
Cu cat incercam mai mult sa ajut pe altii( uneori fara sa fiu rugata sa o fac), cu atat sfarseam mai epuizata si frustrata. Nu intelegeam ce ai mentionat si tu, ca fiecare vede ce e pregatit sa vada, reactioneaza in felul lui si e foarte bine asa.
Mi-a placut mult articolul tau.
Toate cele bune,
Denisa
Salutare, Cristina!
Sunt intr-un proces de psihoterapie, mi-am explorat trecutul iar acum sunt in faza in care renunt la convingerile limitative interiorizate in copilarie.
Faine convingeri ai prezentat! As putea adauga una pe care am “sadit-o” de curand: “Sa-mi traiesc viata si sa-l las si pe copilul meu sa faca acelasi lucru!” Eu tot incercam sa-mi vindec trecutul tragandu-l si pe copil acolo, in trecut.
P.S. Cum se numeste cartea din poza? O vreau si eu!
Ganduri bune,
Cristina
”Să-mi trăiesc viața și să-l las și pe copilul meu să facă același lucru!” – Ce îmi place convingerea asta, Cristina! Mulțumesc tare că mi-ai scris și îți doresc drum lin spre tine. Cartea se numește The Alphabet of the Human heart – Matthew Johnstone & James Kerr.