Ai încredere în tine!

În newsfeed-ul meu de azi a apărut azi un film care se numește “What happens when people realize how their loved ones rate them”. Mi s-a părut un titlu suficient de interesant ca să intru pe link. Și, parțial, mi-a plăcut ce am văzut.

În ultima vreme mă preocupă ideea de a te accepta, de a te aprecia, de a fi împăcat și fericit cu tine, cu toate plusurile și minusurile pe care le ai. Chiar zilele trecute povesteam aici despre mindfulness.

Partea din film care nu mi-a plăcut a fost cea în care fiecare persoană și-a apreciat singură succesul pe o scară de la 1 la 10…puține dintre ele au trecut de nota 8. Și mi s-a părut trist. Poate pentru că nici eu nu mi-aș fi dat o notă prea strălucită. Sigur, cu toții avem și zile mai puțin bune…viața nu e numai roz. Dar să cauți necontenit perfecțiunea în orice faci mi se pare drumul sigur spre nefericire, spre nemulțumire. Tot acolo ajungem și dacă ne comparăm mereu cu alții care, aparent, o duc mai bine. Am mai scris despre talentul nostru de a ne autocritica și despre pericolul comparațiilor.

Partea filmului care mi-a plăcut a fost cea în care aceleași persoane de mai sus au fost notate pe o scară de la 1-10 de oameni dragi lor. Oameni care văd dincolo de nevoia asta de perfecțiune. Oameni care i-au văzut și în zile bune și în zile mai puțin bune. Oameni pentru care ei sunt mai mult decât perfecți.

Mi se pare un exercițiu extrem de valoros ca cineva – soț, soție, copil, părinte, frate, soră, prieten – sa îți pună oglinda în față din când în când și să te ajute să înțelegi câte lucruri frumoase faci, cât de important ești pentru ei și cât de valoros.

Aveți și filmul mai jos.

Voi ce nota v-ați da?