Ieșisem zilele trecute la plimbare prin Nisa și o bună bucată a falezei era ocupată de un maraton mai special, de 5 zile. No finish line îi zice. Oameni de toate vârstele, unii foarte fit, alții mai puțin, unii sportivi de performanță, alții nu, unii în găști, alții singuri, unii în pas de plimbare, alții împingând cărucioare cu bebeluși adormiți parcurgeau traseul care cum puteau. Nu era o cursă despre viteză sau despre timp, ci una de kilometri totali parcurși, urmând ca pentru fiecare kilometru să fie donat câte un euro unor proiecte care ajută copii defavorizați sau bolnavi. S-au adunat 70713km.

Uitându-mă zi după zi la oamenii de acolo, mi-a venit în minte asemănarea dintre alergarea lor și freelancing. Lucratul pe cont propriu e un maraton, nu un sprint. Ce bine ar fi să nu uităm asta!

Pornim la drum cumva cu așteptări realiste. Știm că lucrurile valoroase cer efort susținut și timp, încercăm să ne calibrăm răbdarea și ne pregătim pentru munca multă ce se cere depusă în mod constant. Știți voi, keep showing up! Chiar și în zilele în care nu simți să faci asta neapărat. Ceva se dereglează însă pe parcurs.

Când dăm de obstacol după obstacol ne trezim uitându-ne în stânga și dreapta la ce fac ceilalți alergători, ne lamentăm că nimic nu ne iese, că nu suntem făcuți pentru asta, că altora le merge mai bine. Mânați de frică ne străduim deci să facem de toate, poate, poate se leagă ceva proiecte și uităm că atunci când încercăm să ne adresăm tuturor cu produsele și serviciile noastre nu ne adresăm de fapt nimănui.

Când vine o perioadă bună și planetele par să se fi aliniat ne mutăm în celălalt capăt al spectrului și ne îmbătăm cu iluzia că de acum numai așa o să ne meargă. Sau chiar mai bine! Uităm repede că viața e cu urcușuri și coborâșuri, că acestea din urmă sunt nelipsite și fac vârfurile cu atât mai valoroase. Totul este temporar.

Catapultarea asta non-stop între agonie și extaz e foarte greu de dus pe perioade lungi de timp și vine cu costuri mari inclusiv la capitolul sănătate. E important să ne calibrăm corect așteptările, să ne comparăm doar cu noi, cei de ieri, să avem răbdare și încredere în proces, să știm exact cine suntem și ce avem de oferit, pentru ce ne caută clienții, colaboratorii, ce ne face diferiți și cum putem folosi asta în avantajul nostru.

Ca și alergătorii de cursă lungă, și freelancerii au nevoie de un DE CE  clar, de mindset-ul potrivit, de antrenament, de performanță, dar și de timp pentru relaxare și odihnă. Freelancing-ul, antreprenoriatul, soloprenoriatul sunt toate jocuri cu bătaie lungă. Trebuie să îți dozezi efortul, să alergi inteligent, să stabilești care e pace-ul potrivit pentru tine. Dacă mai ai și un trib fain prin zonă, oameni care gândesc ca tine, care au trecut prin ceea ce treci tu, care îți înțeleg călătoria și care te încurajează când ai mai mare nevoie de asta, cu atât mai bine.

Am ales să dedic luna mai freelancing-ului în toate variantele sale. Episodul 2 al podcast-ului Pauza de Bine va fi despre începuturile în freelancing. Workshop-urile programate – Branding Personal, Life Design și Convingeri Limitative – vizează și ele zona asta, în special cel de Branding Personal pentru freelanceri și antreprenori. E o intenție născută după o perioadă cu văi adânci apărute după cucerirea unor vârfuri importante și e felul meu de a da înapoi din experiența acumulată în toți kilometri parcurși până acum ca trainer, coach și soloprenor.

Sursa foto: Adobe Stock

Citește și:

Jurnal de freelancer: Care e prețul pe care îl plătești pentru convingerile tale limitative?

Jurnal de freelancer: Capcana libertății și cum am căzut în ea

Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face

Jurnal de freelancer: Centura neagră la respingeri

Slow design în soloprenoriat

Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.