Aștept vești de la o persoană minunată căreia i-am propus să facem un interviu fix pentru rubrica pe care o citești acum. Am dat un reminder, am dat două și-apoi am stat și-am așteptat. Simțeam că ceva nu e bine.
Azi vine mesajul: ”Oh, dragă Cristina! Nu am fost chiar bine. Mă bate gândul să renunț la tot, deși nu sunt genul, sunt într o etapă epuizantă. M-a convins soțul să merg mai departe. Sper să reușesc. Te mai citesc să prind putere.”
Dacă ești freelancer, antreprenor sau soloprenor la început de drum (a se citi în primii 3-5 ani) să știi că nu ai voie să renunți. Nu îți dau voie. Cel puțin nu până nu te liniștești emoțional și nu treci decizia asta prin niște filtre.
O să mă întrebi cine mă cred eu să îți spun asta. O să îmi spui că nu te cunosc, că nu îți știu situația. Ai dreptate, poate nu te cunosc, dar știu cât poate fi de greu, știu cât de ademenitor e gândul de a te lăsa de meseria de a-ți fi propriul șef și de a te întoarce la cea de angajat. Și mai știu și că ai pornit pe drumul ăsta cu un motiv, un vis care ți-a adus energie și curaj să încerci.
Știu cum e să îți vină să te dai bătut. Nu renunța așa ușor. Adu-ți aminte de ce ai pornit afacearea asta. Care e de ce-ul tău?
Știu cum e să fie greu. Oh, boy! Însă știu și că aici sunt cele mai valoroase lecții care te așteaptă. Deschide ochii, mintea și sufletul și uite-te la ele.
Știu cum e când ai senzația că tu niciodată…, alții întotdeauna…, că situația de acum nu se va schimba în veci. Fii atent: totul e temporar!
Știu cum e să ți se pară că tuturor le merge numai ție nu. Stai pe banda ta și nu mai compara începutul tău cu mijlocul altceuiva. Fiecare dintre noi are drumul lui, cu viraje, urcușuri, coborâșuri.
Știu cum e să primești refuz după refuz. Nu întotdeauna un NU are legătură cu ce oferi. Uneori pur și simplu ceea ce oferi nu se potrivește cu nevoia celui cu care discuți, alteori poate cum oferi e problema sau cui sau unde sau când sau ce. Stai jos, ia-ți o foaie și un pix și gândește-te la cine sunt oamenii cărora li se adresează produsele sau serviciile tale. Ce nevoi au ei? Cum îi poți ajuta?
Știu cum e să nu intre bani în cont. Poate deadline-ul pe care ți l-ai propus inițial ca să vezi dacă ideea ta de business va funcționa bate la ușă. Chiar vrei să abandonezi? Chiar nu ai alte variante? Chiar ai încercat tot? Răspunde sincer. Ție, nu mie.
Știu cum e să ți se spună că ce oferi e prea scump. Pe de o parte, asta ar trebui să te bucure. Produsul tău nu se adresează tuturor, deci ești cu un pas mai aproape de găsi nișa ta exactă. Pe de altă parte, e în natura umană să ne plângem de orice. Nu e bine nici dacă e scump, nici dacă e ieftin. Ia feedback-ul with a pinch of salt, cum se spune. Cine ți l-a dat? Cum ți l-a dat? Câți oameni spun același lucru?
Știu cum e să ți se pară că toată lumea face/oferă aceleași lucruri ca tine. În mai toate domeniile e plină piața. Dar fix ca tine nu e nimeni. Ai ceva ce e numai al tău. Musai să îl găsești și să îl infiltrezi în ceea ce faci. E loc pentru toată lumea.
Știu cum e să te simți impostor. Dar dacă ăsta nu e un lucru rău? Dacă te simți depășit de o anume situație înseamnă că acolo e loc de învățat și de crescut. Poate ar fi cazul să îți faci probleme dacă nu te simți ca un impostor din când în când.
Știu cum e să ți se pară că e o idee bună să renunți. Ești 100% sigur că peste 6 luni, 1 an, 3, 5, 10 vei gândi la fel?
Petreci prea mult timp în mintea ta și deci prea puțin făcând acțiuni mici dar care înseamnă progres.
Când te gândești la visul tău de atunci, de când ai început, ce simți? Nu ce gândești! Te mai energizează? Îți mai face inima să cânte de bucurie? Dacă nu, poate ai dreptate și e momentul pentru o pauză. Dar dacă totuși da, vorbește despre ce te frământă, cu partenerul, cu prietenii, cu un coach sau cu un mentor. Toți avem luptele noastre interioare și, deși nu le afisăm toată ziua, poți fi sigur că nu ești singur. Ai curajul să stai în conversațiile dificile, cu tine, cu ceilalți.
Ridică-te, scutură-te și mergi mai departe! Shine like only you can!
Sursa foto: Adobe Stock
Citește și:
Jurnal de freelancer: Freelancing-ul e un maraton, nu un sprint
Jurnal de freelancer: Care e prețul pe care îl plătești pentru convingerile tale limitative?
Jurnal de freelancer: Dacă tu nu te apreciezi, nimeni nu o va face
Jurnal de freelancer: Centura neagră la respingeri
Slow design în soloprenoriat
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
2 Comments
Cristina draga,
Frumos sintetizat si perfect adevarat textul tau.
Sunt freelancer de 11 ani( in Canada) si am trecut fix prin TOATE etapele descrise de tine.
Daca stau bine si ma gandesc etapele astea sunt valabile pentru toata lumea , angajat sau freelancer, la un moment dat sigur vei trece prin una sau mai multe din starile descrise atat de bine de tine.
Am ajuns la aceeasi concluzie, ma bucur ca nu am abandonat, ca am continuat si ca am purtat acele conversatii cu mine si cu cei din jurul meu.
Toate cele bune,
Denisa
Denisaaaa! Habar nu aveam că ești așa departe! Mulțumesc mult că mi-ai scris și că simți că argumentele sunt valide și după atâția ani. Hugs!