– Mă scoate din sărite când copilul se smiorcăie!

– Mă enervează când nu mă ascultă! Parcă o face dinadins!

– Îmi vine să urlu când văd cât e de dezordonat!

– Când îl văd că își lovește fratele mă transform într-un căpcăun!

Sunt doar afirmații făcute de oameni pe care i-am întâlnit în coaching. Câți dintre noi nu se regăsesc măcar într-una dintre ele? Dar tot afirmațiile astea și faptul că acești părinți aleg să le pună pe masă în discuțiile noastre îmi arată că mai avem o șansă să rescriem ce înseamnă normalitatea când vine vorba de a crește copii. E adevărat că va dura mult. Să ajungi la niveluri mai înalte de conștiință presupune un proces personal intenționat și anevoios, o transformare care nu are cum să se întâmple peste noapte.

Cum putem deveni părinți conștienți?

Totul începe cu prezență și cu mult curaj.

Curajul de a pune sub semnul întrebării ”adevărurile” generale, standardele impuse de societate, de cultura în care trăim, de familiile în care am crescut. Știu, e greu să ieși din linie pentru că riști să fii arătat cu degetul și teama de respingere nu e ceva ușor de digerat. Dar dacă totuși am lua în considerare și alternative la credințe populare precum ”Bătaia e ruptă din rai?”, ”Eu te-am făcut, eu te omor!”, ”Ai luat 7? Ceilalți cât au luat?”, ”Ai luat 10? Câți alți de 10 au mai fost?”, ”Mă faci de rușine!”, ”Faci ce-ți spun că altfel o încasezi!” etc.? Trăim pe pilot automat și de multe ori nici nu mai punem sub semnul întrebării convingerile cu care funcționăm. Doar noi putem să le luăm la bani mărunți și să renunțăm la acelea care nu ne mai servesc.

Curajul de a muta focusul de pe comportamentul copilului pe transformarea noastră interioară. Copiii sunt copii și nu ne provoacă intenționat așa cum tindem să ne victimizăm uneori. Alteori încercăm să ne abținem de la a țipa/pedepsi/a deveni agresivi. Dar atâta timp cât nu analizăm concret ce anume din comportamentul lor a declanșat reacția noastră și ce suferință stă în spatele comportamentului nostru nu vom putea face schimbări durabile.

Curajul de a ne uita în interiorul nostru. Copiii ne sunt oglinzi mai fidele decât ne-am dori. Mutând focusul de pe ei pe noi presupune ca mai apoi să privim în oglinda pe care ei ne-o arată. Da, e mult mai greu să accepți că haosul de care te plângi ar putea veni din interioul tău decât să arunci vina pe alții. Fiecare părinte produce în jurul lui unde concentrice (ripple effect) ca cele care se formează când aruncăm o piatră în apă, iar copiii se bălăcesc în ele. E nevoie de multă voință și de curajul de a fi vulnerabili, dar e singura modalitate prin care putem face ordine de durată.

Să fii părinte conștient e treabă grea pentru cei mai mulți dintre noi. Din păcate scurtături nu există. Cred că ajută mult să ne stabilim niște așteptări realiste: va fi un proces lung și deloc liniar.

De unde începem? Cred că orice moment tensionat e numai bun să exersăm prezența conștientă și să ne analizăm convingerile și fricile din spatele lor. Fiecare cirsumstanță (Copilul țipă la mine.) în care ne aflăm la un moment dat va genera anumite gânduri (Înseamnă că nu mă respectă.). Iar asta va stârni niște emoții (Mă înfurie/Mă întristează.) care vor dicta anumite acțiuni (Țip și eu la el.). Lucrurile o iau la vale pornind de la gândurile pe care le atașăm anumitor situații. De aici trebuie să începem: de la convingeri și suferințele și fricile din spatele lor

Nu ne enervăm din cauza  comportamentului copiilor, ci din cauza problemelor noastre emoționale nerezolvate. (Shefali Tsabary)

Vreau să cred că cei mai mulți dintre noi își doresc să crească adulți autentici, împliniți, fericiți. În ce măsură ceea ce facem azi ne ajută în acest sens? 

 
 
Citește și:

Ce contează mai mult decât metodele de parenting pe care le aplicăm

Tu ce vezi când te uiți la copilul tău?

Comportamentul ”urât” al copilului e un strigăt de ajutor. Să-l ascultăm!

Copiii au nevoie de adulți care să nu renunțe la ei

A cui e vocea cu care îi vorbești copilului tău?
 
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.