Pentru că suntem în săptămâna mondială a alăptării și, pentru că am și multe prietene și colege însărcinate cu primul copil, m-am gândit să punctez evenimentul ăsta internațional povestind despre experiența mea în ceea ce privește alăptarea. Nu o fac cu gândul că dețin vreun adevăr absolut la capitolul ăsta, nici pe departe. Dar poate că experiențele mele cu Alex și Sara vă vor fi de folos.
Două experiențe diferite de alăptare
Înainte să se nască Alex, om cu un sistem clar de valori fiind, am zis clar că nu o să ascult de nimeni, că nu o să îmi pese de părerea lor și că voi face ce voi simți că trebuie să fac. Citisem mult despre sarcină și mă informasem despre naștere, îmi doream cu ardoare să alăptez exclusiv, dar despre asta nu am citit.
Pe Alex l-am nascut într-un spital de stat, unde mamele merg să alăpteze la ore fixe, în general la intervale de 3 ore. Era 09:25 când l-am ținut pentru prima dată în brațe și 18:00 când am urcat pentru prima oară la alăptat…foarte târziu. Ori de câte ori urcam să îl alăptez Alex fie dormea, fie era sătul de apă cu glucoză și/sau lapte praf. Mă chinuiam să mă așez comod, să îl așez pe el corect la sân, trăgea de două ori și adormea. Îl gâdilam, îi vorbeam, etc. fără prea mult succes. În condițiile astea nici sânii mei nu dădeau vreun semn că ar produce altceva decât câteva picături de colostru. Bebe era deja obișnuit să mănânce o anumită cantitate de lapte praf, eu eram zombie că plângea mult, mă chinuiam să îl tot pun la sân și apoi îi dădeam și lapte praf. Eram prea obosită, nedormită, frustrată și speriată ca să stau tare pe poziții și să nu cedez insistențelor altora. Și mai și dădeam vina pe mine că eu nu eram suficient de ok ca mamă și că nu puteam alăpta, că laptele meu e ba prea puțin, ba nu suficient de hrănitor. La 2 sau 3 zile după ce am ajuns acasă din maternitate am făcut cunoștință cu furia laptelui. Am avut niște dureri cum nu credeam că există, sânii erau angorjați, tari ca piatra, fierbinți și plângeam de durere. De multe ori am vrut să renunț. A durat vreo 2 săptămâni să mă simt iar om. Urâtă treabă și grea perioadă. Am reușit să scot laptele praf din alimentație o bucată de vreme și sinceră să fiu, după 5 ani, nu îmi amintesc exact când sau de ce l-am reintrodus. Am continuat hrănirea la sân plus biberon până pe la 8 luni.
Sara s-a nascut la un spital privat și, deși nici acolo lucrurile nu au fost tocmai ce și cum mi-am imaginat, startul nostru în alăptare a fost mult mai bun. După ce am născut (la 01:47) au luat-o la măsurat, verificat, îmbrăcat și mi-au adus-o după maxim 30 de minute. Știa exact ce are de făcut pitica. Cu excepția primei nopți am fost nedespărțite și am stat într-o rezervă cu soțul meu cu tot. În spital, altceva decât colostru nu am avut să îi dau, lactația pornind cam la 3 zile după ce am ajuns acasă. A fost tot cu furia laptelui, dar o variantă ceva mai ușor de suportat decât la experiența cu Alex și a trecut în câteva zile. Nici măcar o dată nu m-am gândit să renunț. Oricât de obosită eram, am fost foarte atentă la atașarea corectă și m-am străduit să o învăț pe Sara de la bun început cum să prindă sânul, iar asta ne-a ajutat mult. Ea este în continuare alăptată exclusiv și e minunat. Mă rog, e minunat cam de pe la 2 luni jumate – 3 de când am scăpat de orice fel de dureri, de sâni prea plini, etc., deci de când s-a reglat lactația.
Ce concluzii am tras eu până acum?
Suntem suma experiențelor noastre și învățăm (sau ar trebui să o facem) din fiecare lucru care ni se întâmplă. Ce am înțeles eu, în linii mari doar, despre alăptare după atâta timp?
- Nu există lapte bun sau rău – Fiecare mamă are cel mai potrivit lapte pentru puiul ei.
- Alăptarea trebuie făcuta la cerere, nu după tot soiuri de programe închipuite – Indiferent dacă bebe tocmai a mâncat cu 10 minute în urmă, dacă cere, trebuie pus la sân. E de reținut faptul că laptele se produce după principiul cerere – ofertă: cu cât mai mult se cere, cu atât mai mult se produce. Aș mai spune că e important ca mama să recunoască semnele de foame ale bebelușului înainte ca acesta să înceapă să plângă de foame.
- Atașarea corectă e cheia succesului – Există multe filme pe Youtube unde se poate vedea ce înseamnă atașare corectă, puteți căuta după ”latching”. O atașare incorectă duce la dureri și ragade pentru mama și hrănire insuficientă pentru bebeluș, periclitând succesul alăptării.
- Informarea e foarte importantă – Cartea lui Jack Newman mi se pare poate cel mai complet ghid în ceea ce privește alăptarea și mi-a fost de mare folos. O recomand cu drag.
- E bine să ceri ajutor – O prietenă care trece sau a trecut prin experiența alăptării poate oferi sprijinul atât de necesar, să asculte, să împărtășească din experiența proprie, să încurajeze (Mulțumesc, Laura!). O variantă și mai bună poate fi contactarea unui consultant în alăptare care să vină în maternitate sau acasă, să observe, să explice, să recomande soluții, etc.
Încă o dată…nu am scris textul ca să dezbat deciziile pe care le-am luat în ce privește alăptarea nici în cazul lui Alex, nici în cazul Sarei. Ce vreau eu să transmit aici este că, deși Alex e un copil perfect sănătos, vesel, iubitor și echilibrat chiar dacă nu a fost alăptat exclusiv, experiența avută cu el, plus niște ani trecuți peste mine, ceva mai multă informare și mai ales hotărare în ceea ce privește alegerile făcute m-au ajutat să am o experiență a alăptării foarte diferită cu Sara. Și sunt foarte fericită și mândră că nu am cedat și că am reușit să o alăptez exclusiv.
Vă doresc să aveți răbdare cu voi, dar și cu bebe, să vă doriți și să aveți încredere că veți reuși să alăptați. Iar dacă, din orice motiv, nu veți reuși să o faceți să știți că nu e capăt de țară și că ai voștri copii vor fi bine. Faceți mai mult cum simțiți și mai puțin cum vi se spune din toate părțile.
Mămici cu experiență, ce povești de alăptare aveți?
Citeste si:
Dragă proaspătă mamă, vei fi bine
Alăptarea la cerere – Cum știi că bebe cere?
Mamă pentru prima dată? 14 recomandări pentru tine
Scrisoarea unei mame care și-a dat voie să plângă
Ce am învațat de când sunt mama a doi copii
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
5 Comments
Sunt mama de un an si 2 luni. Am alaptat cu succes timp de 1 an si 1 luna cu mamelon de silicon. Da!!!! Chiar daca toata lumea spune sa renunti la ele ca se duce lactatia, baietelul meu asa se obisnuise nu a vrut altfel. Am alaptat din prima zi chiar daca am nascut prin cezariana ca mi-a fost foarte frica sa nasc natural. Mi-am dorit sa alaptez atat de mult incat hormonii m-au ajutat. Intarcarea a fost una naturala fara ceva dorit sau premeditat, pur si simplu s-a intamplat. Cel mai interesant lucru e ca am alaptat cand vroia el, chiar daca pana la 8 luni manca si din ora in ora ziua si nu a considerat sanul refugiu de linistire. Alaptarea este unul dintre cele mai minunate lucruri pentru o femeie, cu beneficii multiple.
Felicitari pentru hotararea ta si pentru o poveste frumoasa de alaptare!
La mine a fost aceeasi treaba…q copil a mers pe lapte praf, desi 1 saptamana a fost alaptat. Apoi a venit pediatru si a zis ca nu lua un greutate si sa ma mulg sa il dau la biberon. In 6 s?pt?mâni nu am mai avut lapte 🙁 . Bb 2 are 7 luni si e alaptat direct de la nastere, am fost hot?rât? sa nu ascult de nimeni decat de mine ( chiar daca am vrut sa renunt de durere si am plans cateva zile cand il alaptam din cauza ranilor de la atasare incorecta). Sfatul meu catre mamici: ascultati doar de instinctul vostru caci voi sunteti mamele puilor vostri si stiti ce e cel mai bine.
Si eu am nascut in materntate de stat cu acelasi program de 3 ore si hranit cu lapte praf (zic ei cu siringa), iar casa chin mare cu alaptatul, dar nu m-am lasat si pana la urma i-am dat pana la 1a.6l, m-au ajutat mult la inceput tutorialele de pe youtube ale lui Jack Newman, de foarte mare ajutor ar fi pt. proaspetele mamici consilierele in alaptare.
Acum asi mai vrea un bebe, dar imi dau seama ca la noi in tara e foarte greu spre imposibil sa nasti asa cum este normal si cum orice femeie merita.
Va rog cititi articolul: http://stiridegalati.ro/reactie-ciudata-a-unui-medic-rezident/
Povestea unei nasteri care sa va da incredere in propriile forte: http://www.emigrantintenerife.info/mai-pe-larg-despre-cum-am-nascut-acasa-2/
Frumoasa și emoționantă povestea Cristina Oțel cu atât mai mult am trecut prin aceiași experiența cu cei 2 copii. Primul copil , fetița de 5 ani și 11 luni născuta in maternitate de stat iar bebe nr 2 născut in privat. Fetița a fost imposibil sa alăptez, m-am muls 4 luni iar la bebe nr 2 care are 1 an și 2 luni și este alăptat in continuare la cerere chiar și cu mameloanele de Silicon avem lapte pentru băiețel. 2 experiențe total diferite. Important in Alaptare este startul noului venit. El știe ce sa facă dar trebuie sa aibă și locul de desfășurare! Important este de la primele clipe bebe sa fie acolo unde ii este locul, la sân și văzut ce nevoi are!